În sfârşit a fost descoperit misterul celebrelor viori Stradivari, într-un studiu internaţional de amploare

  •  
  •  
  •  
  •  

Noi cercetări au confirmat faptul că renumitul producător de viori Antonio Stradivari (1644-1733) și-a tratat instrumentele muzicale cu substanțe chimice, care au produs sunetul lor unic, iar mai multe dintre aceste substanțe chimice au fost identificate pentru prima dată.

Joseph Nagyvary, profesor emerit de biochimie la Texas A&M, a fost cel care a propus teoria că substanțele chimice folosite la fabricarea viorilor – nu atât abilitatea de a face instrumentul în sine – a fost motivul pentru care Stradivari, precum și alții ca el, precum Guarneri del Gesu, au făcut instrumente muzicale al căror sunete nu au putut fi egalate de sute de ani. O echipă internațională condusă de Hwan-Ching Tai, profesor de chimie la Universitatea Națională din Taiwan, și-a publicat recent concluziile în “Angewandte Chemie International Edition”.

Cu aproximativ 40 de ani în urmă, la Texas A&M, Nagyvary a fost primul care a demonstrat o teorie personală: faptul că motivul principal al sunetului impecabil al viorilor sale era dat de substanțele chimice folosite de Stradivari în procesul de producţie. “Toate cercetările mele de-a lungul mai multor ani s-au bazat pe presupunerea că lemnul marilor maeștri a fost supus unui tratament chimic agresiv, iar acest lucru a avut un rol direct în crearea marelui sunet  Stradivari și Guarneri”, a spus Nagyvary.

Iar descoperirile sale au fost verificate în prezent, ele arătând că boraxul, zincul, cuprul și sulfatul de aluminiu amoniacal, împreună cu apa de var, au fost utilizate pentru tratarea lemnului folosit în instrumente. “Boraxul are o istorie îndelungată ca şi conservant, datând de la vechii egipteni, care l-au folosit în momificare și mai târziu ca insecticid”, a spus Nagyvary.

Prezența acestor substanțe chimice indică o colaborare între producătorii de vioară și farmaciştii locali. Atât Stradivari, cât și Guarneri ar fi vrut să-și trateze viorile pentru a împiedica viermii să mănânce lemnul, deoarece infestările cu viermi erau foarte răspândite în acel moment. Acest nou studiu relevă faptul că Stradivari și Guarneri aveau propria lor metodă individuală de prelucrare a lemnului. Ei şi-au dat seama că sărurile speciale pe care le-au folosit pentru impregnarea lemnului i-au conferit instrumentului muzical nu doar rezistență mecanică, ci şi avantaje acustice. Aceste metode au fost păstrate în secret. Nu existau brevete în acele vremuri. Modul în care lemnul a fost manipulat cu substanțe chimice era imposibil de ghicit prin inspecția vizuală a produsului finit”.

Lacul cu care erau date viorile nu era atât de important în ceea ce priveşte calitatea tonului muzicii, ci mai degrabă procesul de tratare și prelucrare a scândurilor proaspete de molid cu o varietate de tratamente chimice. Specialiştii au constatat că substanțele chimice utilizate au fost găsite peste tot și în interiorul lemnului, nu doar pe suprafața acestuia, iar acest lucru a afectat direct calitatea sunetului instrumentelor.

Antonio Stradivari a făcut aproximativ 1.200 de viori în timpul vieții sale și le-a vândut doar celor foarte bogați. Astăzi, s-au mai păstrat aproximativ 600 de viori Stradivari. Un contemporan mai puțin cunoscut al lui Stradivari, Guarneri del Gesu (1698-1744), a avut probleme cu vânzarea obiectelor sale, dar instrumentele sale sunt acum considerate egale în calitate și preț cu viorile Stradivari.

O vioară Stradivari poate fi evaluată astăzi la 10 milioane de dolari, iar un Guarneri poate valora și mai mult.

Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): articolul ştiinţific “Materials Engineering of Violin Soundboards by Stradivari and Guarneri” / onlinelibrary.wiley.com


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu