Fizicianul Alan Holt a fost un specialist care a lucrat la NASA şi care s-a preocupat, printre altele, de originea OZN-urilor. Însă el spune că, dacă ar exista civilizaţii extraterestre avansate care ar vizita Pământul, atunci ele nu s-ar deplasa cu OZN-uri asemănătoare navelor noastre spaţiale, ci ar trebui să poată călători în „hiperspaţiu”.
Astfel, generându-se artificial un anumit model electromagnetic, s-ar putea produce un câmp gravitaţional, care ar putea anula propriul câmp gravitaţional al Terrei. În lucrarea sa publicată în anul 1980, „Field Resonance Propulsion Concept”, Holt merge mai departe cu speculaţia sa privind ipoteticul sistem de propulsie al OZN-ului:
Dacă viteza luminii este cu adevărat o barieră în spaţiu-ţimp, atunci potenţialii vizitatori extratereştri trebuie să utilizeze o modalitate de transport care se ridică deasupra spaţiului şi a timpului, pentru a scurta durata călătoriei. Adesea, OZN-urile au fost văzute dispărând instantaneu. În unul din aceste cazuri OZN-ul a reapărut ulterior în vecinătate, implicând dispariţia din şi reapariţia în spaţiu-timp.
Viteza mare, virajele în unghi drept, opririle şi accelerările bruşte ale OZN-urilor, precum şi absenţa bangului sonic, în pofida vitezelor calculate la 30.000 de km pe oră sau chiar mai mult, sugerează că OZN-urile pot genera un câmp gravitaţional artificial sau utilizează altfel proprietăţile sistemului spaţiu-timp, sistem cu care noi nu suntem familiarizaţi. Sistemele de propulsie ale OZN-urilor par să implice procese electromagnetice sau hidromagnetice, după cum indică efectele asupra mediului: arsuri, deshidratări, oprirea motoarelor automobilelor, întreruperi radio şi TV, topirea sau distrugerea solului şi a şoselelor, întreruperea alimentării cu curent electric şi efecte de electricitate statică…
Foarte interesant e că acest fizician NASA vorbeşte de un sistem de propulsie care se aseamănă cu cel de care vorbeşte detractorul inginer Bob Lazar, omul din sistem care susţine că guvernul american deţine deja nave extraterestre, cu care face experimente. Iată ce ne spune Bob Lazar despre invizibilitatea unei asemenea nave extraterestre:
Poţi să te uiţi direct la ea, iar dacă generatoarele gravitaţionale sunt într-o configuraţie adecvată vei vedea numai cerul deasupra capului şi nu mai poţi vedea nava care este acolo. Aşa se face că dintr-un grup de oameni numai anumite persoane aflate chiar sub obiect îl văd, în timp ce ceilalţi, aflaţi la numai 30 de metri distanţă de el nu-l zăresc. Depinde doar de modul cum este curbat câmpul. Acesta este şi motivul pentru care navele par să facă viraje la 90 de grade cu o viteză incredibilă: este percepută doar distorsiunea spaţiului şi a timpului. Nu se văd evenimentele reale.