Te duci la hotel, te cazezi, te culci, iar noaptea te trezeşti atacat de o pasăre uriaşă neagră cu ochi roşii! Asta a păţit un căpitan englez…


Elliott O ‘Donnell (1872-1965) a scris zeci de cărți despre fenomenele supranaturale. O’Donnell a avut, de asemenea, un interes aparte pentru creaturile ciudate, aşa cum reiese din următoarea poveste din secolul al 19-lea.

Un anume căpitan Morgan, un domn onorabil, a ajuns la Londra în anul 1841, şi, pe timp de noapte, se duce să se cazeze într-un hotel. Camera în care stătea era plină de mobilier antic, care amintea de zilele regelui George I. Căpitanul Morgan se urcă rapid în pat și adormi repede. Însă, el a fost brusc trezit de un sunet, și, privind în sus, văzu cu groază o pasăre uriașă neagră, cu aripi mari și ochi roșiatici de foc, cocoțată pe cadranul de 4 picioare al patului său.

Creatura a zburat către el, atacându-l; căpitanul Morgan s-a opus și, după o luptă disperată, a ajuns la canapea, situată în colțul camerei, unde creatura s-a așezat. Vrând s-o omoare, căpitanul s-a aruncat înspre creatură, când, spre surprinderea și groaza lui în acelaşi timp, aceasta a dispărut în neant. Căpitanul Morgan a părăsit casa devreme în dimineața următoare, convins că ceea ce văzuse a fost o fantomă.

Domnul Elliott O ‘Donnell crede că e posibil ca acea creatură să fi fost spiritul unei persoane malefice care a trăit odinioară acolo sau poate chiar fantoma unei păsări reale. Orice alternativă este fezabilă. Scriitorul spune că există mai multe case vechi în Anglia, care ar fi fost bântuite de păsări spectrale; de exemplu, până în 1860 fantoma unei păsări, de multe ori dimensiunea unui corb, a fost atât de frecvent văzute de locatarii unei case din Dean Street, Soho, încât au devenit destul de obișnuiți cu ea.

Referitor la afirmaţia de mai sus – e posibil ca acea creatură să fi fost spiritul unei persoane malefice care a trăit odinioară acolo -, O’Donnell credea ferm că oamenii decedaţi se pot întoarce în planul nostru de existență sub forma unor animale malefice și monstruoase. În 1912, el a scris o carte intitulată „Vârcolaci”. În paginile sale, O’Donnell a spus următoarele: „Este o veche credință care sugerează că sufletele oamenilor cataleptici și epileptici, în timpul inconștienței corpului, călătoresc temporar în trupurile animalelor și, prin urmare, după ce acei oameni mor, sufletele lor iau permanent forma de animale”.

Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): books.google.ro


Lasă un comentariu