Avem veşti terifiante de la cercetătorii care se ocupă cu fizica atomică la MIT (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) și la Acceleratorul de Particule CERN: tocmai s-a confirmat că Universul timpuriu nu era un gaz, ci cel mai „perfect” lichid cunoscut vreodată. Astfel, pentru prima dată, oamenii de știință au urmărit ondulațiile subatomice, într-un ocean de trilioane de grade, lăsate de quarcii care trec prin supa primordială. Din 13 miliarde de interacţiuni, cercetătorii au folosit o „etichetă rară de boson Z”, pentru a izola urma unui singur quarc din haosul din fundal.
Şi avem şi un indiciu holografic: datele sunt atât de precise, încât se aliniază cu modelele teoriei corzilor care sugerează că realitatea noastră 3D ar putea fi o proiecție dintr-o dimensiune superioară. Aceste „vârtejuri primordiale” sunt probabil cele care au dictat locul în care s-au format galaxiile și stelele pe măsură ce Universul s-a răcit.
Aşadar… în termeni simpli, întreaga noastră lume 3D (plus timpul) ar putea fi o proiecție, ca o hologramă pe o suprafață plană, provenită din reguli dintr-o dimensiune superioară. Gândiți-vă la Univers ca la un cod care rulează pe un hard disk cosmic, unde picătura fierbinte pe care au recreat-o în laborator se comportă exact ca o gaură neagră într-o configurație extradimensională. Matematica se aliniază perfect. Acum, adăugați teoria simulării, ideea că ne aflăm cu toții într-un simulator gigantic pe calculator, condus de ființe avansate (sau de viitorul nostru, cine știe). Elon Musk spune că șansele să ne aflăm în realitatea de bază sunt practic zero. Dacă realitatea este holografică, proiectată de sus, iar Universul timpuriu era acest lichid perfect, care respecta regulile… nu cumva e vorba de un „experiment programat”? Imaginați-vă un tehnician de laborator din dimensiuni superioare plasând o picătură din această plasmă sub un microscop electronic, privind quarcii mișcându-se rapid și lăsând urme, exact ca bacteriile care se învârt pe-o foiţă de sticlă. Noi suntem bacteriile, fără să fim conștienți că tot spectacolul este pe diapozitivul cuiva…
Ok, dacă ăsta e un simulator, cine sunt dezvoltatorii? Şi care e scopul lor? Poate că pe un alt vas Petri de pe o masă alăturată, există o versiune alternativă a Universului, care rulează cu parametri total diferiți (multiversul…)
Sursa: articolul ştiinţific „Study: The infant universe’s “primordial soup” was actually soupy” / news.mit.edu











