Ştiinţa iar ne-a păcălit: zeci de dovezi arheologice ce arată că teoria evoluţiei e total greşită

În diverse locuri de pe suprafaţa Terrei – locuri ce nu prezintă, aparent, caracteristici comune – au fost descoperite amprente de tălpi şi palme, al căror aspect sugerează cu putere apartenenţa la specia umană. Analizele de laborator au demonstrat că respectivele urme nu sunt rezultatul unor fenomene naturale accidentale sau a unor mistificări, ci au fost produse de veritabile tălpi şi palme de humanoizi, în momentul când materialul-suport, actualmente rocă, era lut sau noroi. Vârsta mulajelor, calculată prin metodele curente de datare, variază, în funcţie de eşantion, între 6.000 şi 500.000.000 de ani. Aparent, la foarte scurt timp după imprimare, s-a consumat un fenomen sau un ansamblu de fenomene, ce a permis conservarea mulajelor. În marea lor majoritate, acestea sunt „curate”, neavând în limitele conturului depuneri de materiale străine suportului.

500.000.000 de ani!? Dar biologia evoluţionistă ne învaţă că prima specie de om primitiv ar fi apărut în urmă cu 1,6-2,2 milioane de ani…

Recunoscând importanţa deosebită a descoperirilor de acest gen, dr. A.E.Wilder Smith de la Universitatea Ilinois/SUA, a arătat că: „O singură urmă de dinozaur sau brontozaur găsită în acelaşi loc cu o singură amprentă de picior omenesc este suficientă să răstoarne teoria darwinistă şi să revoluţioneze biologia contemporană”. Adevărul acestei afirmaţii a devenit ulterior atât de supărător pentru Oculta Mondială, încât, în aprilie 1987, Australia a fost determinată să adopte o atitudine radicală: cercetarea a trei amprente găsite în sudul continentului de către o echipă a Universităţii Naţionale, în cursul unui proiect de cercetare cu durata de trei ani, a fost declarată strict secretă şi s-a interzis publicarea oricărei informaţii.

Dovezi similare au fost descoperite, de altfel, pe întreg cuprinsul Terrei. în acest sens pot fi amintite:

• Mulaje de tălpi umane găsite de Leakey şi Hay, la Laetoli, demonstrează că acum cel puţin 3,7 milioane de ani şi, probabil, cu mult mai înainte, hominizii erau fiinţe bine adaptate la poziţia bipedă;

• O serie de amprente de talpă de om, imprimate într-o bucată de gresie din Carson City (Nevada) au fost studiate de O.C.Marsh. Este interesant faptul că în aceeaşi zonă au mai fost descoperite nu numai urme de lupi sau de păsări, ci şi de elefanţi şi cai, animale despre care se presupune că au dispărut cu multe zeci de mii de ani în urmă de pe teritoriul american;

• În Kentucky, Wilbur Greeley Burroughs a descoperit, în 1930, trei perechi de urme care, în urma analizelor la care au fost supuse, au fost datate la aproximativ 250 de milioane de ani. Iniţial, a fost emisă ipoteza că amprentele aparţineau unei şopârle uriaşe, locuitor obişnuit al continentului american în paleozoic, însă, în acest caz, ar fi trebuit să se descopere măcar sugestia unei cozi de sprijin, dar nu s-a întâmplat aşa ceva. Analizate la microscop, urmele nu au indicat niciun fel de prelucrare. Contururile luaseră naştere, în mod evident, ca urmare a tasării terenului şi nu datorită decupării în sol cu ajutorul vreunei unelte, fiecare fărâmă de material fiind deplasată şi nu tăiată;

• William J.Maister a descoperit, în 1968, la Antelope Springs (circa 60 km nord-vest de Delta/Utah) amprenta unui picior uman ce avea încrustată, în chiar tiparul ei, mai mulţi trilobiţi. Cele două jumătăţi ale unei bucăţi de rocă erau negativul şi pozitivul unei tălpi de pantof! Conform teoriei oficiale, trilobiţii şi fiinţele umane sunt separate de milioane de ani. Ulterior, în urma unei noi explorări a zonei respective, geologul Maurice Carlisle de la Universitatea din Colorado şi dr. Clifford Burdick, geolog consultant din Tucson, au descoperit urma unui picior desculţ de copil, cu cele cinci degete vag conturate, imprimată pe o placă de şist;

• Mulajele descoperite, în 1984, în sud-estul R.S.S.Turkmene, de o expediţie a Academiei de Ştiinţe a respectivei republici, printre care se numărau circa 1500 de amprente ale unei specii necunoscute de dinozauri, imprimate în calcar, cuprindeau şi câteva urme lăsate, în mod evident, de picioarele goale ale unui homo sapiens. Vechimea estimată: 150 de milioane de ani! Experţii au stabilit că pietrificarea solului s-a produs după lăsarea amprentelor;

• În albia râului Paluxi, la Glen Rose, Texas (vezi mai multe AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/dinozaurii-au-existat-odata-cu-oamenii-misterul-de-la-paluxi/), arheologul dr.Carl Baugh de la Universitatea de Stat din Pensilvania a descoperit în straturile de piatră atribuite perioadei cretacice (acum 140 de milioane de ani), urmele paşilor unui om alături de cele ale unui dinozaur. Vârsta urmelor a fost datată de către Hinderliter la cel puţin 65 de milioane de ani.

În afară de mulajele de tălpi şi de palme, găsite în cele mai diferite zone, au fost descoperite chiar schelete de hominizi cu vârste extrem de mari. Astfel:

• Mary Leakey a descoperit, cu ocazia unor cercetări efectuate în zona lacului secat Laetolli, la circa 40 km de Oldu-wai/Tanzania, dinţi şi oase împietrite ale unui hominid, a căror vârstă a fost estimată la 63-75 de milioane de ani.

• În noiembrie 1972, Richard Leakey a descoperit lângă lacul Rudoh/Kenya, un fragment de craniu care a fost estimat la 2,5 de milioane de ani vechime. Conform afirmaţiilor lui Leakey, acesta este diferit de al lui homo sapiens, dar este diferit şi de toate celelalte forme cunoscute ale primilor oameni şi nu corespunde nici uneia din teoriile oficial acceptate privitoare la evoluţia omului.

• Tot în Kenya, în 1984, o echipă de antropologi japonezi şi autohtoni au avut norocul să găsească la Nachola nu mai puţin de 180 de piese fosile (maxilare, membre, coaste, dinţi etc.), aparţinând unei rase anterioare separării dintre pongide (maimuţe antropoide) şi hominide. Acum 16 milioane de ani, 30-40 de indivizi, ce nu erau în nici un caz maimuţe, par să-şi fi pierdut viaţa în ceea ce a fost cândva un lac, acoperit ulterior de lavă.

• În timpul cercetărilor arheologice conduse de o echipă anglo-pakistaneză, la Rewat/Pakistan, au fost găsite numeroase unelte şi diferite obiecte a căror destinaţie este încă dificil de stabilit, dar care atestă un înalt grad de civilizaţie. Vârsta estimată a aşezării: peste două milioane de ani! Cum rămâne atunci cu cei 8000 de ani, consideraţi că ne despart de momentul naşterii civilizaţiei actuale?

• Antropologul columbian Henao Martin, de la Universitatea din Quindio, a descoperit, în aprilie 1971, în provincia Tolima/Columbia, scheletul fosilizat al unui dinozaur (un iguadon lung de 20 de metri), alături de un craniu omenesc preistoric, care se transformaseră aproape complet în calcar în urma procesului de împietrire.

• În 1974, au fost descoperite în India fosile umane vechi de 65 de milioane de ani, într-o formaţiune de piatră din mezozoic. Deşi a fost făcută o comunicare în această privinţă şi la Academia Sovietică de Ştiinţe, informaţiile nu au fost date publicităţii.

• Un craniu de neanderthalian, ce se află în prezent la British Museum, şi care a fost descoperit în celebrul depozit arheologic de la Broken Hill, prezintă pe osul tâmplei un orificiul perfect rotund. Trebuie remarcat că osul din partea opusă lipseşte, efect pe care îl poate avea astăzi doar o puşcă de vânătoare. Remarcabil este şi faptul că locul orificiului se găseşte exact în aşa-zisa zonă mortală. Datarea cu ajutorul analizei cu carbon radioactiv nu este posibilă, deoarece oasele fosilizate îşi pierd repede materiile organice.

• O perforaţie similară, care poate corespunde penetrării de către un glonte, a fost întâlnită şi în cazul craniului unui bou moscat, datat la circa 40.000 de ani, aflat la Muzeul de Paleontologie al Academiei de Ştiinţe din Moscova. Interesant este faptul că, deşi rana a fost făcută într-o zonă mortală, adică exact pe axa osului frontal, animalul a supravieţuit, iar osul craniului a început să se vindece. Aceasta nu lasă niciun dubiu asupra datei când a fost provocată: ea a apărut în timpul vieţii animalului, în urmă cu zeci sau chiar sute de mii de ani.

• O gaură asemănătoare străpunge şi partea stângă a ţestei umane descoperite într-o peşteră din Zambia, datată la circa 40.000 de ani, actualmente expusă la Museum of Natural History din Londra.

Dovezile de ordin arheologic prezentate mai sus atestă existenţa din cele mai îndepărtate timpuri a unor fiinţe humanoide inteligente pe planeta noastră. Şi, totuşi, încă de la şcoală, facultate, precum şi în mijloacele mass-media am fost învăţaţi altceva… Că omul este produsul unei evoluţii, că a apărut pe Pământ abia acum 2 milioane de ani…Se pare că trăim într-o lume plină de minciuni.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.