
Când eram un puştan de 9-10 ani aveam o pasiune costisitoare: eram înnebunit după timbre. Eram pe timpul lui Ceauşescu, nu aveam la dispoziţie distracţiile puştilor din ziua de azi (Counterstrike, Internet, filme 3D etc.) aşa că nu aveam prea multe opţiuni de ales. Dar îmi plăceau la nebunie timbrele. Şi pasiunea de a colecţiona timbre era una costisitoare. Banii luaţi de la părinţi şi/sau adunaţi de la colind/urat şi de la micile mele „afaceri” de puştan, erau folosiţi aproape integral în a cumpăra timbre. Eram obsedat după ele… mama îmi dădea câţiva lei zilnic să-mi iau câte ceva de mâncare, dar eu nu-mi cumpăram nimic (şi o minţeam pe mama că-mi luam de mâncare). Banii mi-i strângeam şi cu ei cumpăram timbre. Aşa am ajuns ca până în prezent să deţin o colecţie cu mii de timbre. E adevărat că, odată ce am devenit adolescent, pasiunea aceasta s-a mai stins.
Eu cred că această colecţie pe care o deţin este una valoroasă…şi, deşi am avut câteva oferte până acum, n-aş vinde-o niciodată, chiar dacă aş fi sărac lipit pământului. Am răsfoit zilele trecute clasoarele mele cu timbre şi am ajuns la una din piesele mele de rezistenţă: o coliţă din Republica Burundi din anul 1966 (o vedeţi la începutul articolului), care am luat-o cu un preţ de 100 de lei (în anul 1988 parcă). 100 lei erau ceva bani în vremurile acelea. Pentru colecţionarii de timbre autentici, pun şi eu această întrebare: aveţi vreo idee cât ar valora în prezent această coliţă? Şi nu, nu e de vânzare; eram doar curios să-i ştiu valoarea ei.