Omul primitiv folosea mixturi de ierburi pentru a se droga, potrivit unor dovezi scoase la iveală de către oamenii de ştiinţă. Dintotdeauna au existat suspiciuni în ceea ce priveşte datarea relaţiei omului cu drogurile. Totuşi, informaţia corectă în acest sens a fost abia acum stabilită de către savanţi. Aceştia au descoperit mai multe dispozitive folosite de către triburile preistorice din America de Sud în vederea preparării drogurilor halucinogene inhalabile.
Quetta Kaye, de la Universitatea din Londra, şi Scott Fitzpatrick, arheolog reputat de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, au găsit instrumentele pe insula Carriacou din Caraibe. Aceştia au descoperit vase din ceramică şi tuburi pentru inhalarea emanaţiilor halucinogene, care par să-şi aibă originea în sudul Americii, între anii 100 şi 400 î.H. În timp ce utilizarea acestor instalaţii pentru inhalarea drogurilor nu mai este un mister pentru oamenii de ştiinţă, vârsta vaselor a aruncat o lumină nouă asupra datării acestei practici. Savanţii bănuiesc că drogul folosit era „cohoba”, un halucinogen creat din boabele unei subspecii a plantei Mimosa. Deşi au existat speculaţii conform cărora oamenii primitivi ar fi recurs şi la canabis, nu există nicio mărturie solidă în acest sens – cel puţin nu în Insulele Caraibe.
Arheologii au sugerat că oamenii apelau la droguri, pe care le extrăgeau din boabe de cactus, pentru a-şi ascuţi simţurile şi a-şi intensifică trăirile. O primă evaluare a datelor astfel obţinute pare să dateze practică încă de acum 5000 de ani. Ipoteza nu fost încă validată. Majoritatea arheologilor nu exclud o eventuală legătura de natură spirituală între consumul de droguri şi stările de transă pe care le experimentau oamenii primitivi în urma administrării halucinogenelor.