Şapte argumente prin care religia e considerată a fi boală psihică! Haideţi să demontăm împreună această stupizenie…

Pe site-ul cheers.org am dat peste un articol, simplist, dar şi foarte stupid, pentru care s-ar aduce 7 argumente prin care religia ar fi o formă de…boală psihică. Să vedem împreună argumentele:

(1) Halucinaţii – persoana religioasă are prieteni invizibili, insistând că aceştia ar fi reali, vorbind cu aceştia zilnic, deşi nimeni nu-i poate vedea sau auzi.

Comentariu Lovendal: Un argument absolut stupid. Marea majoritate a fizicienilor de azi spun că Universul e alcătuit în proporţie mare din „energie întunecată” şi din „masă întunecată”, deşi nimeni nu ştie cum ar arăta această masă şi energie întunecată. Dar asta nu înseamnă automat că toţi fizicienii ar fi bolnavi psihici. La fel cum un fizician ne spune că masa întunecată trebuie să existe, pentru a se putea explica structura Universului, la fel şi un om religios va argumenta că Dumnezeu trebuie să existe, pentru a justifica astfel apariţia Creaţiei. Un om religios se roagă unui Dumnezeu invizibil, pe când un fizician lucrează cu o materie la fel de invizibilă. De ce ar fi nebuni amândoi? Uneori, lucrurile pot exista, chiar dacă noi nu suntem capabili în a le vedea sau auzi. Vizibilitatea nu e un criteriu de validare a existenţei unui lucru sau a unui concept.

(2) Iluzii – pacientul crede că prietenii invizibili au puteri magice pentru a-i îmbogăţi, pentru a-i vindeca, pentru a aduce pacea pe Pământ, dacă vor fi rugaţi.

Comentariu Lovendal: Ca să răspund la acest argument, am să citez mai întâi dintr-un articol de pe almeea.com:

Un studiu efectuat de cercetătorii ruşi a arătat că atunci când oamenii fac semnul crucii şi practică rugaciunea se purifică şi se vindecă mai repede (…) Astfel, cercetătorii au verificat efectul rugăciunii “Tatăl Nostru” şi al semnului ortodox al Sf. Cruci făcute asupra bacteriilor patogene. În acest sens, au fost prelevate probe de apă din: fântâni, râuri şi lacuri şi toate conţineau stafilococul auriu. Studiul a dovedit că, dacă se rosteşte rugăciunea “Tatăl Nostru” şi se face semnul Sf. Cruci peste probele de apă, numărul bacteriilor periculoase scade de şapte, zece, sute şi chiar mii de ori. Rugăciunea a fost rostită atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi.

Aşadar, se pare că acest „prieten invizibil” chiar are puteri magice în vindecare. Aşadar, argumentul „iluziei” dispare fără drept de apel. Rezultatele vindecărilor prin rugăciune demonstrează că iluzia nu mai există.

3) Negarea/Inabilitatea de a învăţa – deşi rugăciunile pentru pacea mondială au rămas fără răspuns, chiar şi după multe sute de ani, pacienţii persistă cu rugăciunile, de fiecare dată aşteptând alte rezultate.

Ei bine, ar fi uşor să se obţină pacea mondială, dacă toţi oamenii ar fi cu adevărat religioşi. Dar, mulţi dintre liderii lumii nu au nicio treabă cu religia. Hitler şi Stalin, cei mai mari criminali ai secolului XX, n-au fost oameni religioşi. Pacea mondială nu se poate obţine doar cu rugăciuni; mai e nevoie şi de voinţa marilor lideri ai lumii. În plus, mai e o chestiune, pe care autorul articolului nu l-a sesizat: de unde ştie el că, în urma rugăciunilor intense, n-a fost evitat cel de-al treilea război mondial, care ar fi putut izbucni de foarte multe ori în timpul „războiului rece” (1945-1989)? Cum ambii adversari (SUA şi URSS) deţineau arme nucleare periculoase, folosirea lor ar fi distrus Pământul şi ar fi omorât tot ce este viu pe Terra. De unde ştim că acest lucru n-a fost evitat ca urmare a rugăciunilor pentru pace?

(4) Inabilitatea de a distinge fantezia de realitate – credinţele se bazează pe vechi mitologii, ce sunt acceptate ca fapte istorice.

Iarăşi autorul acestui articol se află în mare eroare. Să luăm, de exemplu, potopul lui Noe, din Biblie? E doar o mitologie, fără a avea vreo legătură cu realitatea? Nu! Chiar oamenii de ştiinţă recunosc că acest potop ar fi putut avea loc în anul 9.600 î.Hr., ca urmare a lovirii Pământului de către o cometă-gigant (https://www.lovendal.ro/wp52/potopul-lui-noe-a-fost-provocat-de-o-cometa-gigant-in-anul-9-600-i-hr/). Mă miră uşurinţa cu care acest autor al articolului cataloghează toate legendele şi povestirile vechi drept „false” şi „ireale”. Raţionând astfel, şi urmaşii noştri, peste vreo 5.000 de ani, ar trebui să considere cel de-al doilea război mondial ca fiind o „fantezie”, un „mit”.

(5) Paranoia – credinţa că oricine nu împărtăşeşte conceptul supernatural al realităţii este „malefic”, „diavol”, „agent al Satanei”.

Ce!?? Un om cu adevărat religios, nu etichetează pe niciun ateu ca fiind „Satana”; cine o face, nu este cu adevărat religios. Totuşi, aici trebuie făcut o distincţie. Există ateişti de treabă, care stau în banca lor, dar există şi ateişti agresivi care luptă împotriva religiei şi spiritualităţii, cum a fost Stalin, de exemplu. Stalin n-a fost malefic? N-a fost „diavol” prin ceea ce a făcut? Paranoia nu e în cazul lui Stalin? Sau paranoic e cel ce crede că Stalin a fost paranoic!?? Dacă nu judecăm limpede, putem ajunge uşor la aberaţii…

(6) Abuz emoţional – ­ conceptele religioase ca păcat, iad, cauzează sentimente de vină, ruşine, frică şi alte stări care pot răni psihicul pentru totdeauna.

Cine a scris acest articol cred că nu a înţeles esenţa religiilor. Ele sunt făcute pentru a ajuta oamenii să-l realizeze pe Dumnezeu; scopul religiilor nu este în nici într-un caz crearea unui sentiment de vinovăţie. Dar, haideţi să o luăm altfel: să presupunem că sunteţi ateu. Atunci când omorâţi un om, nu simţiţi un sentiment de vinovăţie interioară? Şi aceasta nu e dată de conceptele religioase… În general, un om conştient, inteligent (indiferent dacă este religios sau nu), va căuta să nu facă rău nimănui, pentru că altfel ar simţi un sentiment de vinovăţie. Doar oamenii stupizi, inconştienţi, neevoluaţi, animalici, ar simţi bucurie în a face rău altcuiva. Creştinismul, de exemplu, spune: nu fă rău celui de lângă tine şi nu-ţi fă rău nici ţie. Dacă faci, atunci păcătuieşti. De aceea, pun întrebarea: cum să-ţi creeze religia un sentiment de vinovăţie, din moment ce îţi spune să nu faci nişte lucruri pe care un om cu adevărat inteligent şi conştient nu le-ar face (ca să omoare, să fure sau să tâlhărească)? Un om înţelept şi superior ar fura şi ar omorî!?? Normal că nu! Şi atunci, cum să formeze sentimente de vinovăţie religia? Din contra, ea te învaţă să devii un om înţelept, superior, nu animalic şi violent.

(7) Violenţă – mulţi pacienţi insistă că şi alţii să le împărtăşească iluziile, chiar cu folosirea violenţei.

Asta e o prostie. Un om cu adevărat religios nu va folosi niciodată violenţa. O să-mi aduceţi aminte de Inchiziţie, iar eu o să vă spun că cei care au condus Inchiziţia nu au fost oameni religioşi, ci nişte ticăloşi care şi-au folosit interesele personale, nişte lupi fioroşi îmbrăcaţi în mieluşei. Iisus Hristos n-a spus niciodată „Omorâţi-i pe cei care nu cred în mine!”.  Aşa cum spuneam şi la punctul 6) de mai sus, un om inteligemt (religios sau nu) nu va folosi niciodată violenţa.

Aşadar, ca o concluzie la articolul de pe cheers.org: unde mai e boala psihică în cadrul religiei, domnule?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.