Să mergem puţin prin patul unor personalităţi celebre

Majoritatea oamenilor îşi petrec circa o treime din viaţă dormind. De-a lungul secolelor, patul a cunoscut multe momente de glorie. Spre exemplu, cel al lui Ludovic al II-lea al Bavariei, care a costat, după câte se spune, o sumă astronomică, semăna cu o catedrală.

Cardinalul Richelieu avea o enormă litieră purtată de şase oameni. Fiind prea lată pentru a trece prin toate, uşile, gazdele care îl aşteptau se apucau, înainte de sosirea lui, să lărgească intrările, să deschidă un perete şi să construiască un pod la stradă, astfel ca Richelieu să aibă acces direct în camera sa, fără să se mişte din saltelele-i de puf.

Numeroşi oameni celebri au petrecut în pat mai mult timp decât s-ar crede. Astfel, Milton a scris în pat cea mai mare parte din „Paradisul pierdut”. Churchill şi-a desăvârşit lucrarea „Istoria popoarelor de limbă engleză” stând majoritatea timpului în pat.

Alexandru cel Mare îşi trata afacerile întins pe un pat de aur, înconjurat de două mii de curteni. G.K. Chesterton picta plafoane stând lungit pe un pat, după ce plasa vase cu culori şi pensule la îndemână. Pictorul Modigliani nu-şi făcea niciodată patul, ca să nu deranjeze un enorm păianjen la care ţinea foarte mult; acesta ajunsese cu plasa, din tavan până la picioarele patului.