În octombrie 2011, moartea fondatorului Apple, Steve Jobs, a făcut valuri în întreaga lume. Moartea lui prematură, la vârsta de doar 56 de ani, ne-a reamintit faptul că, indiferent de vârsta sau poziția avută în viață, moartea nu iartă pe nimeni. Dar trecerea sa în nefiinţă a oferit, de asemenea, indicii pentru ceva mai mult: sora lui Steve Jobs, Mona Simpson, a împărtăşit lumii care au fost ultimele cuvinte ale lui Jobs înainte de a trece în lumea de dincolo:
„Cuvintele finale ale lui Steve, cu câteva ore mai devreme, erau monosilabice, repetate de trei ori. Înainte de a-şi da duhul, el se uită la sora lui, Patty, apoi pentru o lungă perioadă de timp la copiii săi, apoi la partenera sa de viață, Laurene, iar în final peste umerii lor. Ultimele cuvinte ale lui Steve au fost: „O, UAU. O, UAU. O, UAU”.
Poate că exclamațiile lui Steve Jobs se refereau la familia sa, în încercarea de a-și exprima profund trăirile de afecțiune pentru fiecare dintre ei sau poate că el şi-a sumarizat pur și simplu viaţa sa minunată, în ultimele sale momente de reflecție. Dar descrierea scenei de către Mona Simpson ar putea fi citită și într-un alt mod – și poate că aşa ar trebui să fie, având în vedere că Mona a mai menţionat că fratele ei îi spusese „că se duce într-un loc mai bun”.
Aşa cum a spus sora lui Steve, bărbatul, atunci când a exclamat de trei ori „O, UAU”, nu se mai uita la membrii familiei lui, ci peste umerii lor. Acest scenariu este sugestiv pentru o experiență ciudată care uneori se întâmplă cu puțin înainte de apariţia morţii: așa-numita „viziune a patului morții” sau „viziune ascendentă”, în care persoana muribundă vede apariții ale celor dragi deja plecați în lumea dincolo – și, uneori, pot fi creaturi cerești, „îngerii”, care au scopul de a-l conduce pe cel aflat pe patul morţii și a-l conduce în viața de apoi. E posibil ca, în momentul morţii, oamenii să vadă „lumea de dincolo”, o altă dimensiune, pe care noi, cei aflaţi în viaţă, n-o putem observa.
De exemplu, iată relatarea unui îngrijitor despre o femeie muribundă: „Cu aproximativ o oră înainte de a muri, ea a spus: „Toți sunt în cameră, toți sunt în cameră”. M-am uitat peste umăr și nu am văzut nimic, dar ea a putut vedea că încăperea era plină de oameni pe care îi cunoștea”. Probabil era vorba de cunoştinţe trecute în lumea de dincolo…