Regina Maria a României şi pasiunile sale amoroase

Despre viaţa reginei Maria s-au scris rafturi întregi de biblioteci. A fost un om ca toţi oamenii, dar hotărâtă în toate acţiunile pe care le-a întreprins. „Regina-bărbat”, aşa cum au denumit-o contemporanii pentru temperamentul său energic, s-a născut în localitatea Eastwele Park–Kent, din Anglia, la 29 octombrie 1875. Ea era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, fiind verişoară cu ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea şi cu împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea.

S-a logodit la 16 ani cu Ferdinand, principele moştenitor al României, care îi va deveni soţ, la 29 decembrie 1892. La 15 octombrie 1893, se năştea primul ei fiu, Carol Caraiman, viitorul rege al României. Au urmat Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana şi Mircea. La 15 octombrie 1922, Maria şi Ferdinand au fost încoronaţi la Albă Iulia. Cinci ani mai târziu regele moare, lăsându-i tronul lui Carol al II-lea. Regina Maria, persecutată de fiul său, sub diverse motive, trece în lumea umbrelor la 18 iulie 1938, la Pelişor – Sinaia. Avea 63 de ani.

Moartea suspectă a reginei

Cauza morţii ei a generat multe suspiciuni şi speculaţii. Pentru început, s-a răspândit zvonul că, în urma unui schimb de focuri ce a avut loc între Carol şi Nicolae, regina-mamă s-a aruncat în apărarea fiului cel mic, primind glonţul în locul acestuia.

Potrivit altor surse, regina a murit în tren, înainte de a ajunge la Sinaia. La începutul anului 1938, a fost internată în mai multe sanatorii din Italia şi Germania, bănuită de cancer la esofag şi ciroză. Văzând că nu se mai poate ridica din pat, simţindu-şi sfârşitul aproape, i-a cerut fiului său, Carol al II-lea, să-i trimită un avion să o aducă în România. Auzind de refuzul monarhului de a-i îndeplini această ultimă dorinţă, Hitler s-a oferit să-i pună la dispoziţie un avion sanitar. Regina l-a refuzat, preferând să vină cu trenul ca să moară în România. Intrând pe la Cernăuţi, trenul a avut restricţia de a merge încet, fără şocuri şi mişcări bruşte. După ce garnitura a trecut de Bacău, cei care răspundeau de parcursul trenului au fost anunţaţi să mărească viteza, deoarece regina Maria murise.

Decesul a fost anunţat de Carol al II-lea abia a doua zi, când corpul neînsufleţit a fost depus la castelul Pelisor. La 24 iulie, au avut loc funeraliile naţionale. Ritualul a fost asemănător unui soldat cavalerist. În urma sicriului, s-a aflat calul reginei, cu cizmele ei de călărie legate de şa.

A fost înhumată lângă Ferdinand, Carol I şi Elisabeta, la mănăstirea Curtea de Argeş. Conform dorinţei marii defuncte, la autopsie, inima i-a fost prelevată de către doctorul Nicolae Minovici. După i s-a aplicat o conservare corespunzătoare, inima a fost aşezată într-o casetă octogonală din aur şi argint, placată cu 307 diamante. Preţiosul trofeu a fost depus la Biserica Stella Maris, din Balcic, doar pentru puţin timp. După pierderea Cadrilaterului, caseta a fost adusă la Castelul Bran. În prezent se afla la Muzeul Naţional de Istorie, din Bucureşti, după un lung drum şi neglijente în păstrare, care au dus la deteriorarea inimii.

O regină de frumuseţe rară

Biografii săi afirmă că regina a fost de o frumuseţe rară. Brunetă cu ochii albaştri, argintii, scânteietori, cu luciri de oţel. Era alintată cu diminutivul Missy. A fost o femeie energică, prezenta permanent pe front, printre răniţi, împărţind mâncare, paturi şi medicamente. Sfida exploziile din jur. Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Charles de Saint–Aulaire, a făcut o afirmaţie antologica pentru acele vremuri „Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina.”

Amorurile reginei

Contemporanii i-au dezvăluit amorurile. A fost bănuită că fiica sa Maria-Mignon, a apărut după o relaţie cu locotenentul Zizi Cantacuzino, aghiotantul său, care a însoţit-o pretutindeni. Apoi s-a îndrăgostit de Waldorf Astor, un aristocrat american. Între 18 octombrie şi 24 noiembrie 1926 a făcut un lung turneu pe continentul Nord American. Traseul a inclus câteva mări oraşe din Statele Unite şi Canada, precum New York, Montreal, Ottawa, Winnipeg şi câteva aşezări ale indienilor din Dakota de Nord, regina fiind botezată Steaua Dimineţii, de către Tribul Blackfoot.

Adevărata ei dragoste a fost prinţul Barbu Ştirbei, un bărbat frumos, brunet cu ochi căprui. Se spune că a fost tatăl ultimilor doi copii, Ileana şi Mircea, care semănau izbitor cu prinţul. Ceilalţi aveau ochii albaştri ca ai ei şi ai lui Ferdinand. Din această cauză va avea zile cumplite, pedepsită gradual de fiul său, Carol II, care, în final îl va exila pe prinţul Barbu Ştirbei, pentru a întrerupe frumoasă poveste de dragoste care se înfiripase între cei doi.

În timpul Primului Război Mondial, în viaţa reginei Maria şi-a făcut loc colonelul canadian Joe Boyle. Un bărbat frumos, care o domina complet. Acest ofiţer s-a născut la Toronto, la 6 noiembrie 1867 şi a murit la Londra, la 14 aprilie 1923. Acest ofiţer, în anul 1897 a acceptat să fie sponsorul boxerului australian Frank Slavin, cu care a făcut un turneu pe continent. În momentul izbucnirii războiului, organizează o unitate de mitraliere, obţinând şi gradul de colonel. După război a lucrat la dezvoltarea industriei petrolifere româneşti şi a însoţit ajutoarele canadiene pentru România. Eforturile sale au făcut din el un erou, devenind confidentul şi prietenul reginei Maria, care a făcut câteva aprecieri la adresa lui : „Un om care nu are teamă de nimic şi care prin forţa să extraordinară reuşeşte în toate domeniile”. A primit de la regină înalte ordine şi medalii româneşti.

După plecarea canadianului, Barbu Ştirbei a rămas în continuare în sufletul reginei, până la bătrâneţe. Scrisorile ei către vechiul prieten aveau un mesaj asemănător unui strigăt de iubire, tristeţe şi speranţă, din care redau un fragment: „Tot dorul meu, toată tristeţea mea, toate amintirile dragi, care îmi inundă din nou sufletul… Să te binecuvânteze Dumnezeu şi să te aibă în pază.” La rândul lui, Barbu Ştirbei încheia toate scrisorile sale înflăcărate cu cele cinci litere: i l y m m (I love you, my Marie).

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.