Regii lumii jucau tenis încă de acum 500 de ani

51
Spread the love

După toate probabilităţile, tenisul modem a evoluat dintr-un joc de sală numit „jeu de paume” („joc cu palma”), popular printre capetele încoronate ale Franţei de la sfârşitul secolului al XV-lea. Acest joc era jucat iniţial doar de regi şi de apropiaţii acestora, în prezent mai existând 17 săli folosite în acest scop, în Franţa şi în Anglia; una dintre aceste săli, The Royal Tennis Court de la Hampton Court Palace, era preferată de regele Henric al VIII-lea şi a fost reconstruită în timpul domniei regelui Carol al II-lea în anul 1660.

Ca sport jucat pe terenuri exterioare, „tenisul de câmp” a fost menţionat pentru prima dată în ziarul englez Sporting Magazine apărut pe 29 septembrie 1793. Jocul mai era cunoscut şi sub numele de „lawn racquets” şi „pelota”.

Prima carte consacrată regulilor tenisului a fost publicată în anul 1873 de maiorul Walter Wingfield din Nantclwyd, din nordul Ţării Galilor, acesta fiind considerat părintele jocului modern de tenis. Lucrarea i-a adus în anul următor un brevet de invenţie a tenisului. Printre regulile elaborate de Wingfield se număra şi utilizarea unui teren în formă de clepsidră, idee împrumutata din badminton.

Americanizarea tenisului datează din anul 1874, când Mary Outerbridge din New York a urmărit soldaţi britanici ce jucau tenis într-o garnizoană din Bermude şi s-a întors acasă, în Staten Islands, cu două rachete şi un set de mingi. A fost rapid deposedată de fratele său, directorul Clubului de crichet şi baseball din Staten Island, care a început să le utilizeze. Curând, au apărut terenuri de tenis la New York, New Orleans, Boston, Newpcrt, Rhode Island, Plainfield (în New Jersey) şi la Philadelphia.

Între timp, englezii au înglobat acest sport în All-England Croquet Club, care a schimbat în 1875 destinaţia unuia din terenurile pe care le avea la Wimbledon pentru a-l rezerva tenisului – astfel apărând marca distinctivă a acestui sport.