Reacţia incredibilă a unor pompieri care au intervenit vizavi de casa generalului comunist Ion Ioniţă

Există unele persoane mai în vârstă care regretă comunismul în România. N-ar trebui s-o facă. E adevărat, s-au realizat şi unele lucruri pozitive în ţara noastră, în timpul comunismului, dar cu ce preţ? În plus sistemul P.C.R. (Pilelor, Relaţiilor şi Cunoştiinţelor) dintre 1945-1989 a atins apogeul, deşi chiar şi acum nu putem spune că ar fi cu mult mai redus.

Iată o povestire adevărată din timpul comunismului (de la sfârşitul anilor ’60), spusă de un student, care locuia în chirie (cu mai mulţi studenţi) într-un bloc de pe strada Pictor Mirea (Bucureşti), într-o zonă destul de selectă, şi asta pentru că vizavi se afla casa generalului Ion Ioniţă, pe atunci ministrul Apărării.

Într-o noapte a plouat atât de tare, încât tot demisolul s-a umplut cu apa, ce nu era absorbită de canalizare. Iată ce povesteşte martorul:

„Ne-am mobilizat prompt şi, înarmaţi cu lighene, oale si găleţi, ne-am apucat să evacuăm potopul care ne ajunsese până spre genunchi. Spre stupoarea noastră, tocmai când eram în plină acţiune, a apărut alături de noi un grup de pompieri. Ne-am gândit că vreunul dintre proprietari le-a cerut ajutorul, deşi era greu de crezut. Fapt e că au pus în funcţiune o pompă eficientă, care, într-un timp record, a supt toată apa de pe coridor, umplând cu ea cisterna maşinii cu care veniseră. Operaţiunea era practic încheiată când, dintr-odată, a apărut pe scară un soldat desfigurat de panică, strigând în gura mare: „Stop! Nu aici e inundatia! Inundaţia e în pivniţa tovăraşului general loniţă, vizavi!”

După un scurt moment de derută, pompierii au realizat gafa, şi-au strâns „sculele”, dar şi-au dat seama, în ceasul al doisprezecelea, că nu mai au loc în cisternă pentru un supliment lichid. Ce era să facă? Ne-au turnat la loc apa proaspăt evacuată şi s-au dus, pregătiţi pentru un nou asalt, în pivniţa demnitarului de vizavi.”