Răpiri extraterestre din Franţa de acum 1.200 de ani, de pe timpul regelui Charlemagne – evocate în 2 cronici

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

În secolul al IX-lea, în Franţa exista un episcop, pe nume Agobard, care era unul dintre cei mai învățați și mai renumiți prelați ai perioadei sale. În scrierea sa “Contra insulsam vulgi opinionem de grandine et tonitruis”. El vrea să-i convingă pe alţii că ceea ce au văzut (OZN-uri şi extratereştri) nu este adevărat. Citiţi mai jos:

„Am văzut și auzit mulți oameni (…) care credeau că ar exista un tărâm anume pe care ei îl numesc Magonia, un tărâm spre care se îndreaptă corăbii înaintând prin nori spre a duce acolo roadele pământului pe care le-au vătămat grindina și furtunile (…) I-am văzut pe unii care-i luaseră dintr-o adunare pe patru semeni de-ai noștri, trei bărbați și o femeie, și-i duceau în lanțuri și oamenii în lanțuri, spuneau ei, căzuseră de pe corăbiile acelea. După ce îi ținuseră închiși o vreme le dăduseră drumul și-i aduseseră în fața acelei mulțimi (…) pentru a fi omorâți cu pietre.

Pe vremea domniei lui Pipin, faimosul farmazon Zedechia și-a pus în gând săi convingă pe toți oamenii cum că Stihiile ar fi diriguite de oameni. Iar înșelăciunea de care s-a folosit a fost aceea să-i sfătuiască pe Silfi să se înfățișeze tuturor, în văzduh. Lucru pe care Silfii l-au făcut cum nu se poate mai bine. Așa se face că făpturile acelea s-au fost văzut prin văzduh în chip de oameni, când mergând la pas și înveșmântați ca niște luptători, când odihnindu-se pe crengi sau în niște corturi mărețe; iară alteori acele creaturi au fost văzute pe niște corăbii făurite cum nu se poate mai bine care zburau prin văzduh după cum băteau vânturile (…)

Iar Silfii (…) au răpit niște bărbați din mai multe părți pentru a le arăta acestora frumoasele silfide, Republica lor, modul lor de ocârmuire pentru ca să-i ducă mai apoi îndărăt pe pământ, pe fiecare la locul lui. Și cum au zis așa au și făcut”.

O altă sursă de informație relatează ceva asemănător, povestind despre un episod de răpire extraterestră:

„Într-o bună zi, o zi ca oricare alta, au apărut pe cerul orașului Lyon niște obiecte zburătoare mici din care au coborât trei bărbați și o femeie. Și toată suflarea orașului s-a îngrămădit în jurul lor strigând că erau niște vrăjitori trimiși de Grimaldo, dușmanul lui Charlemagne, trimiși să nimicească roadele de pe țarinele francilor.

Și degeaba au încercat să se apere cei patru nevinovați spunând că erau și ei locuitori de pe acele meleaguri și că fuseseră răpiți cu puțină vreme înainte de către niște oameni nemaipomeniți care le arătaseră niște minuni nemaivăzute și că voiau să povestească tuturor ce le fusese dat să vadă. Mulțimea, dezlănțuită nici n-a vrut să știe de cele spuse de acei oameni întru apărarea lor și se pregătea să-i dea pradă focului, când prea bunul Agobardo, episcopul de Lyon, care fusese călugăr în acel oraș și se bucura de mare prețuire, auzind el acea larmă s-a grăbit să ajungă acolo și după ce a ascultat el învinuirile aduse acelor oameni precum și cele spuse de aceștia întru apărarea lor, a hotărât în mod solemn cum că și unii și ceilalți greșiseră, că nu era adevărat că oamenii aceia ar fi căzut din cer și că ceea ce spuseseră ei că văzuseră era cu neputință.

Iar mulțimea a dat crezare cuvintelor rostite de bunul părinte Agobardo mai mult decât ar fi dat crezare propriilor lor ochi; drept care s-a liniștit și le-a dat drumul celor patru reprezentanți ai Silfilor și a primit cum nu se putea mai bine cele scrise de Agobardo în cartea sa întru dovedirea celor spuse cu acel prilej. Așa încât cele spuse de cei patru întru apărarea lor s-au dovedit a fi de prisos”.


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •