Ranavalona, regina-despot a Madagascarului, sau cât de tiranică poate fi o femeie
În istorie există o singură femeie despot care poate rivaliza cu duzinile de tirani bărbaţi care au cucerit puterea şi au abuzat de ea. Aceasta a fost Ranavalona, regină a insulei Madagascar la începutul secolului al XIX-lea. Ranavalona era fiica adoptivă a regelui fondator al dinastiei şi a devenit soţia fiului şi moştenitorului său, Radama. Atunci când regele Radama a murit, ea s-a aflat în mare pericol, pentru că moştenitorul de drept al tronului era fiul cel mare al surorii celei mai mari a lui Radama, prinţul Rakatobe. Temându-se că s-a terminat cu ea, Ranavalona îşi făcuse deja o reţea de susţinători care, asemeni ei, erau împotriva misionarilor creştini cărora defunctul său soţ le îngăduise să intre în ţară. Acest lucru a făcut din ea conducătorul firesc al opoziţiei faţă de influenţa occidentală în creştere pe insulă şi i-a adunat pe preoţii şi susţinătorii vechii religii în spatele ei.
Cumnata reginei omorâtă prin înfometare, iar amantul prin înjunghiere
Sistemul credinţei tradiţionale, ombiasy, invoca convingerea că între morţi şi vii există legături strânse. Cu ajutorul a doi oficiali de la curte, pe 1 august 1828 Ranavalona a organizat o lovitură de palat şi s-a proclamat regină a Madagascarului. Dând dovadă de o cruzime demnă de orice bărbat despot, ea s-a întors împotriva familiei regale şi a măcelărit orice potenţial pretendent la tron. Cumnata ei a fost omorâtă prin înfometare. Apoi, într-un mod demn de împăratul Caligula, Ranavalona s-a instalat pe un tron cu vederea la mare, de unde putea privi cum prizonierii sunt aruncaţi pradă morţii. Unul dintre primii care trebuia să moară a fost Andrianmihaja, amantul care o ajutase să cucerească puterea. El era acum comandantul armatei, dar simpatia lui pentru europeni îi adusese duşmani printre oamenii săi. Când a fost acuzat de trădare, a refuzat să se prezinte la audiere; atunci Ranavalona a trimis un călău să-l asasineze în modul tradiţional din Madagascar – înjunghiindu-l cu cuţitul în gât.
Necredincioşii, tăiaţi cu fierestrăul în două
Conducând singură, Ranavalona a introdus o domnie a terorii sadice în Madagascar. Tortura, crucificarea şi decapitarea au devenit lucruri obişnuite; oricine era suspectat de necredinţă era jupuit de viu sau tăiat în două cu ferăstrăul. Atrocităţile îngrozitoare pe care le-a comandat au fost la fel de urâte ca oricare dintre cele ordonate de Ivan cel Groaznic. La judecată, vinovăţia era decisă în funcţie de felul în care acuzatul reacţiona la otrava unui arbust local – cu alte cuvinte, ordalia prin supunerea la chinuri, care fusese folosită pe presupusele vrăjitoare din Europa medievală. Într-un ritual unic pe insulă, acuzatorul plătea o sumă de bani care era înapoiată dacă acuzatul era găsit vinovat.
Tăierea progresivă a membrelor…
Şi mai bizar era obiceiul tradiţional în Madagascar, preluat cu entuziasm de Ranavalona, al amputării progresive. Întâi, degetele de la mâini erau tăiate unul câte unul; apoi cele de la picioare; în cele din urmă membrele. În fiecare fază, acuzatul era invitat să-şi mărturisească vina. Dacă o făcea, era executat imediat; dacă nu, sângera pur şi simplu până la moarte, dar rudele erau liniştite să afle că fusese nevinovat.
Creştinii trebuiau să lingă picioarele cu otravă ale reginei
Multe dintre aceste ritualuri ciudate şi sadice ar putea fi discreditate ca fiind mai mult poveşti de groază dacă nu ar fi existat mărturia unui călător francez de încredere. Jean Laborde, fiul unui fierar, făcuse o mică avere din negoţ la Bombay, dar o pierduse pe toată într-o căutare nebunească a aurului de pe corăbiile naufragiate pe ţărmurile Madagascarului. El a găsit bunăvoinţă la curtea Ranavalonei şi consemnează că pe măsură ce domnia ei avansa, regina devenea tot mai paranoică. Mii de cetăţeni bănuiţi de trădare erau condamnaţi la moarte în fiecare an. Oricine era acuzat de simpatii creştine devenea o victimă şi era forţat să lingă picioarele goale ale reginei, care erau acoperite cu o otravă de culoare roz-deschis. Un refuz însemna execuţie imediată, dar acest exerciţiu fără rost nu slujea decât la satisfacerea sadismului pervers al Ranavalonei.
Regina, dependentă de sex
Pe lângă această dependenţă de cruzime, regina părea a fi şi dependentă de sex şi, asemeni împărătesei Teodora, îşi alegea amanţii la întâmplare. În tot ceea ce a făcut, Ranavalona s-a purtat exact ca cei mai răi tirani bărbaţi din istorie. Când a murit, în 1861, a plecat asemeni multora de felul ei, total împăcată şi liniştită, în patul ei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În istorie există o singură femeie despot care poate rivaliza cu duzinile de tirani bărbaţi care au cucerit puterea şi au abuzat de ea. Aceasta a fost Ranavalona, regină a insulei Madagascar la începutul secolului al XIX-lea. Ranavalona era fiica adoptivă a regelui fondator al dinastiei şi a devenit soţia fiului şi moştenitorului său, Radama. Atunci când regele Radama a murit, ea s-a aflat în mare pericol, pentru că moştenitorul de drept al tronului era fiul cel mare al surorii celei mai mari a lui Radama, prinţul Rakatobe. Temându-se că s-a terminat cu ea, Ranavalona îşi făcuse deja o reţea de susţinători care, asemeni ei, erau împotriva misionarilor creştini cărora defunctul său soţ le îngăduise să intre în ţară. Acest lucru a făcut din ea conducătorul firesc al opoziţiei faţă de influenţa occidentală în creştere pe insulă şi i-a adunat pe preoţii şi susţinătorii vechii religii în spatele ei.
