Parcul Naţional Death Valley din California, Statele Unite, este arid, muntos, cu clima foarte caldă, cu formaţiuni stâncoase extraordinare, numeroase mine dezafectate, funduri de lacuri secate cunoscute ca Racetrack Playa. Suprafaţa de la Playa e formată din noroi, copt de soarele puternic; din loc în loc sunt împrăştiate pietre – unele mici, altele enorme. Dar acestea se mişcă, lăsând dâre clare în urma lor. Nimeni nu a văzut cum se întâmpla acest lucru, dar hărţi ale poziţiilor pietrelor arată că se întâmplă – unele se deplasează 60 m, lăsând în urma bucle, urme întortocheate, sau se întorc de unde au plecat. Cum se mişcă ele rămâne un mister. Cauza nu este gravitaţia, pentru că terenul este plat. Poate că roua nopţii face terenul alunecos şi vântul le împinge, dar de ce se mişca uneori şi în zile fără vînt? Probabil există o forţă magnetică sub pământ – atunci de ce, dacă trei pietre stau una lângă alta şi două se mişcă în direcţii contrare, cea de-a treia nu se mişcă din loc cu lunile?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Parcul Naţional Death Valley din California, Statele Unite, este arid, muntos, cu clima foarte caldă, cu formaţiuni stâncoase extraordinare, numeroase mine dezafectate, funduri de lacuri secate cunoscute ca Racetrack Playa. Suprafaţa de la Playa e formată din noroi, copt de soarele puternic; din loc în loc sunt împrăştiate pietre – unele mici, altele enorme. Dar acestea se mişcă, lăsând dâre clare în urma lor. Nimeni nu a văzut cum se întâmpla acest lucru, dar hărţi ale poziţiilor pietrelor arată că se întâmplă – unele se deplasează 60 m, lăsând în urma bucle, urme întortocheate, sau se întorc de unde au plecat. Cum se mişcă ele rămâne un mister. Cauza nu este gravitaţia, pentru că terenul este plat. Poate că roua nopţii face terenul alunecos şi vântul le împinge, dar de ce se mişca uneori şi în zile fără vînt? Probabil există o forţă magnetică sub pământ – atunci de ce, dacă trei pietre stau una lângă alta şi două se mişcă în direcţii contrare, cea de-a treia nu se mişcă din loc cu lunile?
