Papa Silvestru al II-lea a devenit mare pontif la pragul dintre milenii, domnind între anul 999 şi 1003. Despre el se crede că ar fi ajuns pe scaunul papal ca urmare a ajutorului acordat de Satana. În tinereţea sa, Silvestru a fost călugăr, dar a părăsit mănăstirea, pentru a deveni un discipol al Satanei. El s-a dus în Spania, unde a studiat magia la filozoful Saracen, căruia i-a devenit discipol. Totuşi, el i-a furat maestrului său o preţioasă carte de necromanţie, şi a aflat astfel secretele magiei negre. Degeaba l-a urmărit magicianul pentru a-şi recupera cartea (ghidându-se după stele), căci Silvestru a reuşit să scape de el, ascunzându-se sub un pod de lemn, unde, suspendat între cer şi pământ, a devenit invizibil faţă de magician.
Cu ajutorul diavolului, Silvestru a ajuns arhiepiscop şi apoi, în 999 a fost ales papă, fiind de altfel şi primul pontif francez. Aici există două versiuni cu privire la ascensiunea pe tronul papal: o legendă spune că el ar fi devenit papă cu ajutorul unei femei-demon, numită Meridiana, pe când altă legendă ne precizează că Silvestru a devenit papă, după ce a câştigat la zaruri cu Satana.
Se spune despre Silvestru că ar fi deţinut un cap de bronz, pe care-l consulta în mod regulat cu privire la diverse subiecte diabolice. Capul metalic ar fi răspuns la întrebări cu „da” sau „nu”.
Fiind dornic pentru a afla cât va dura domnia sa, Silvestru a primit răspunsul de prinţul întunericului că va domni mult timp, atât timp cât va sta departe de Ierusalim. Se pare că Silvestru a uitat de acest sfat, întrucât, după câţiva ani, s-a dus în „oraşul sfânt”, unde s-a îmbolnăvit grav.
Pe patul morţii, dându-şi seama de greşeala făcută în timpul vieţii, Silvestru s-a confesat şi a mărturisit toate păcatele săvârşite. El a cerut ca, după moartea sa, mâinile şi limba sa să-i fie tăiate, întrucât cu ele l-au servit pe Satana. După aceea, trupul său să fie pus într-o trăsură cu cai, fără vizitiu, şi, oriunde s-ar opri, acolo să-i fie înmomântat trupul. La scurt timp după moartea sa, în mormântul său s-au auzit zgomote suspecte, ca semn al faptului că acest papă s-ar zvârcoli şi după moarte pentru faptele făcute în timpul vieţii.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Papa Silvestru al II-lea a devenit mare pontif la pragul dintre milenii, domnind între anul 999 şi 1003. Despre el se crede că ar fi ajuns pe scaunul papal ca urmare a ajutorului acordat de Satana. În tinereţea sa, Silvestru a fost călugăr, dar a părăsit mănăstirea, pentru a deveni un discipol al Satanei. El s-a dus în Spania, unde a studiat magia la filozoful Saracen, căruia i-a devenit discipol. Totuşi, el i-a furat maestrului său o preţioasă carte de necromanţie, şi a aflat astfel secretele magiei negre. Degeaba l-a urmărit magicianul pentru a-şi recupera cartea (ghidându-se după stele), căci Silvestru a reuşit să scape de el, ascunzându-se sub un pod de lemn, unde, suspendat între cer şi pământ, a devenit invizibil faţă de magician.
