În satele romaneşti, probabil vor mai fi existând descântătoare ce cunosc procedee de tămăduire a unor boli cu ajutorul oului folosit drept instrument de lucru. Se pare că, dacă sub aspect nutritiv nu are importanţă nimic altceva decât conţinutul oului, adică albuşul şi gălbenuşul, în practicile magice coaja reprezintă esenţa. Ea are capacitatea de a atrage şi a depozita energiile negative exterioare, aducându-le în căuşul său. De aceea, se crede că (e valabil şi azi acest aspect, pe alocuri), dacă nu spargi în fărâme mici coaja unui ou preparat pentru mâncare, eşti în pericol de îmbolnăvire, din cauza farmecelor.
Pentru vindecarea unei boli ca „frigurile”, se cerea să se taie unghiile bolnavului, să se pună într-un ou – în coaja, evident – şi să se îngroape la o răspântie sau „la propteaua unui gard”. Astfel, energia negativă reprezentată de boala era transferată în ou şi îndepărtată.
Mai mult decât o formă insolita de tratament, utilizarea oului este eficientă şi în diagnoză. Nu pentru a preciza exact „identitatea” bolii, ci localizarea ei. Un exemplu, tot din medicină populară românească: „doftoroaia” satului, chemată la căpătâiul unui bolnav despre care nu se ştia de ce suferă, spărgea un ou şi plimbă pe trupul suferindului gălbenuşul, iar locul unde acesta se oprea indica zona, chiar organul afectat.
În satele romaneşti, probabil vor mai fi existând descântătoare ce cunosc procedee de tămăduire a unor boli cu ajutorul oului folosit drept instrument de lucru. Se pare că, dacă sub aspect nutritiv nu are importanţă nimic altceva decât conţinutul oului, adică albuşul şi gălbenuşul, în practicile magice coaja reprezintă esenţa. Ea are capacitatea de a atrage şi a depozita energiile negative exterioare, aducându-le în căuşul său. De aceea, se crede că (e valabil şi azi acest aspect, pe alocuri), dacă nu spargi în fărâme mici coaja unui ou preparat pentru mâncare, eşti în pericol de îmbolnăvire, din cauza farmecelor.
