O legendă urbană înfiorătoare: blestemul morţii al pictorului Marcellin! Cei care erau portretizaţi de pictor mureau imediat…

4.254 vizualizari

blestemul pictoruluiExistă o „legendă urbană” care vorbeşte despre existenţa unui pictor blestemat, pe nume Andre Marcellin. Acest pictor francez de portrete şi-ar fi început activitatea în 1907 la Paris, când a preluat prima comandă de un tablou-portret pentru un cunoscut magnat al filmului. La două zile după terminarea lucrărilor, cel portretizat a murit fără cauză constatabilă medical. Acest fenomen s-a repetat la următoarea lucrare comandată, chiar termenul de două zile a rămas acelaşi. După aceasta, artistul a decis să nu mai picteze oameni în viaţă!

De la această hotărîre Marcellin nu s-a abătut atâta timp cât refuzul său a fost acceptat fără întrebări. Un om deosebit de încăpăţânat a vrut să ştie exact de ce. După ce i-a povestit despre ce este vorba, maestrul şi-a atras din partea omului respectiv epitetul de superstiţios. Omul a insistat să i se facă portretul; ce-o fi o fi. După o îndelungată muncă de lămurire, tânărul artist a consimţit. Acest client a trăit o zi mai mult decât predecesorii săi; a murit la numai trei zile după ce i-a fost livrat tabloul!

În zilele din primăvara anului 1913, Andre Marcellin s-a logodit cu fermecătoarea Frangoise Noel. Aleasa lui i-a cerut insistent s-o portretizeze. La început, el a încercat să se eschiveze. Când subterfugiile lui nu au mai dat rezultate şi tânăra a început să ameninţe cu desfacerea logodnei, el o imploră pe Noel să nu-l mai preseze, fiindcă nu vrea să-i facă ei rău. Acest argument s-a lovit de refuzul ei de a-i da crezare, ceea ce nu a avut ca efect decât rugăminţi şi mai insistente. În cele din urmă, încolţit din toate părţile, Marcellin a consimţit. O săptămână mai târziu – cu mult înainte de terminarea tabloului – Frangoise Noel a murit. Cauza morţii – ca de fiecare dată, necunoscută.

Complet distrus, tânărul pictor a recurs poate la cea mai originală formă de sinucidere care a existat vreodată: s-a portretizat pe sine însuşi. La patru zile după terminarea autoportretului, la 2 ianuarie 1914, i-a sunat şi lui ceasul de pe urmă. O poveste înfiorătoare, îndeosebi din cauza împrejurării că în spatele „portretului mortal“ nu pot să existe aptitudini parapsihologice inconştiente ale pictorului.

Asta este însă „legenda urbană”. Problema este că istoria culturală nu cunoaşte de existenţa unui asemenea pictor. Pe Wikipedia, pe alte site-uri culturale, în dicţionarele de cultură ale lumii nu apare „Andre Marcellin”, în ciuda unor date extrem de precise oferite de această legendă. Aşadar, totul pare doar o ficţiune…