O ipoteză şocantă: limbile latină şi greacă au împrumutat o parte din cuvinte de la vechii daci, şi nu invers! Limba română nu e puternic latinizată aşa cum am fost învăţaţi?

Se ştie că dacii erau în antichitate mari crescători de albine. Pe de altă parte, se mai ştie că lingviştii noştri, dar şi alţi lingvişti, presupun că marea majoritate a cuvintelor din limba română provin din limba latină, iar altele din limba greacă. Dar oare chiar aşa să fie? Dacă e, de fapt, invers? De ce să-şi fi luat apicultorii daci cuvintele din limba latină saa greacă? Nu cumva romanii şi grecii s-au inspirat ei din limba geto-dacă? Să vedem, în continuare, o listă de cuvinte din apicultură (în stânga, cum sunt ele astăzi în limba română), iar în dreapta cum apar ele în limbile latină şi/greacă:

– albină          – apes, alvina
– stup            – stups
– ceară          – cera
– fagure         – favus (cu diminutivul favulus)
– miere          – mei

În continuare, vă prezint şi alte cuvinte din alte domenii:

– păstură       – pastura (derivaţia lui pastus – hrană)
– ou              – ovum
– vierme        – vermis
– pui             – pulleus (din care a derivat, dar înainte de a pătrunde romanii în Dacia, cuvântul „puiet”)
– căţel           – catellus
– păpuşă       – pupa
– albie          – alveus, alveare

Aşadar, oare ar trebui să facem o revizie generală a limbii? Deşi par asemănătoare cu cele din limba latină sa le considerăm a fi cuvinte dacice? De ce nu putem considera că romanii şi grecii nu s-au inspirat de la daci?