Se ştie că dacii erau în antichitate mari crescători de albine. Pe de altă parte, se mai ştie că lingviştii noştri, dar şi alţi lingvişti, presupun că marea majoritate a cuvintelor din limba română provin din limba latină, iar altele din limba greacă. Dar oare chiar aşa să fie? Dacă e, de fapt, invers? De ce să-şi fi luat apicultorii daci cuvintele din limba latină saa greacă? Nu cumva romanii şi grecii s-au inspirat ei din limba geto-dacă? Să vedem, în continuare, o listă de cuvinte din apicultură (în stânga, cum sunt ele astăzi în limba română), iar în dreapta cum apar ele în limbile latină şi/greacă:
– albină – apes, alvina
– stup – stups
– ceară – cera
– fagure – favus (cu diminutivul favulus)
– miere – mei
În continuare, vă prezint şi alte cuvinte din alte domenii:
– păstură – pastura (derivaţia lui pastus – hrană)
– ou – ovum
– vierme – vermis
– pui – pulleus (din care a derivat, dar înainte de a pătrunde romanii în Dacia, cuvântul „puiet”)
– căţel – catellus
– păpuşă – pupa
– albie – alveus, alveare
Aşadar, oare ar trebui să facem o revizie generală a limbii? Deşi par asemănătoare cu cele din limba latină sa le considerăm a fi cuvinte dacice? De ce nu putem considera că romanii şi grecii nu s-au inspirat de la daci?
