NASA a eşuat a 3-a oară pentru a lansa sonda spaţială care să pregătească terenul pentru o nouă aselenizare. Acum peste 50 de ani de ce nu erau asemenea probleme?
Pentru a mai spulbera teoriile conspiraţiei conform cărora omul n-a ajuns niciodată pe Lună (deşi oficial se spune că a făcut-o de câteva ori, în 1969 şi în anii următori), NASA a lansat un nou program spaţial pentru aselenizarea omului. Iar prima etapă a acestui program constă în lansarea rachetei Artemis 1, care să pună pe orbită vehiculul spaţial Space Launch System (SLS). În jurul zilei de 29 august 2022, când racheta trebuia lansată, entuziasmul atinsese un nivel maxim. Însă, în acea zi, o citire defectuoasă a senzorului a făcut ca lansarea să fie amânată, iar data a fost împinsă pe 3 septembrie 2022. Din păcate, şi această a doua încercare a eșuat, din cauza unei scurgeri de combustibil, lăsând un mare semn de întrebare asupra datei lansării.
În următoarele săptămâni, lansarea a trebuit să fie abandonată din cauza apropierii iminente a uraganului Ian, forțând NASA nu numai să amâne lansarea, ci și să inițieze procesul de retragere a rachetei enorme de pe rampa de lansare și plasarea ei în hangar. Acest ultim eșec (al treilea) ar putea avea drept consecinţă amânarea lansării rachetei luni de zile, posibil până anul viitor (2023). Este, cu siguranţă, o mare dezămăgire pentru cei care ar fi vrut să vadă (din nou?) un echipaj uman pe Lună. Așa cum stau lucrurile, s-ar putea să mai așteptăm ceva timp pentru a vedea cum oamenii se plimbă pe suprafața Lunii.
Şi când te gândeşti că acum 50 de ani nu aveau atâtea probleme când lansau rachetele şi sondele spaţiale spre Lună… Tehnologia a progresat sau a regresat? Dar, până la urmă, oamenii au ajuns pe Lună în 1969 sau nu? Filmările cu aselenizarea au fost făcute în studiourile hollywoodiene? Cum s-a putut trece de centura de radiaţii Van Allen, extrem de periculoasă, care înconjoară Pământul, începând cu altitudinea de 1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului? Vă invit să recitiţi articolul din 2011 intitulat NASA: omenirea nu se poate aventura în spaţiu datorită centurii van Allen. Cum dracu’ am ajuns atunci pe Lună? Citez din articol:
Fiecare misiune spaţială, cu oameni la bord, atât din Statele Unite, cât şi din URSS, din 1961 până în prezent, a avut loc sub acest câmp de radiaţii. Mercury, Gemini, Soiuz, Skylab, Space Shuttle…toate au menţinut altitudinea sub 1.500 de kilometri. Toate…cu excepţia misiunilor Apollo, care ar fi ajuns pe Lună.
Într-un interviu acordat de şeful NASA, Dan Godlin, în 1994, jurnalistei de televiziune Sheena McDonald, acesta a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în spaţiu mai mult de 400 de kilometri, până nu se va găsi o modalitate de a traversa centura de radiaţii mortale van Allen. Săracul şef NASA uitase că în urmă cu vreo 25 de ani, Agenţia Spaţială Americană trimisese deja 27 astronauţi, dincolo de această centură, până pe Lună (aflată la circa 400.000 de kilometri distanţă).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
