Moş Crăciun, marele şaman şi legenda sa: rezultatul folosirii ciupercilor halucinogene
Deşi cel mai mulţi dintre oameni percep sărbătoarea „Moşului Crăciun” drept o sărbătoare creştină, multe din simbolurile şi imaginile asociate cu Crăciunul derivă, de fapt, din tradiţiile şamanice ale populaţiei tribale precreştine din nordul Europei. Ciupercile sacre ale acestor oameni erau ciuperci roşii şi albe (amanita muscaria), fiind numite şi „ciuperci lamelare”. Ele apar în multe basme străvechi, fiind asociate cu magia şi zânele. Şi asta, întrucât ele conţineau componente halucinogene, fiind folosite de populaţiile străvechi în experienţele transcendentale.
Multe din elementele majore folosite în sărbătoarea Moşului Crăciun, ca brazii, renii magici, Moş Crăciun şi oferirea de cadouri, îşi au originea în tradiţiile cu privire la recoltarea şi consumul acestor „ciuperci sacre”.
Copacul Lumii şi steaua din vârful bradului
Aceste popoare străvechi, inclusiv laponii din Finlanda modernă de azi, precum şi triburile Koyak din stepele centrale ruseşti, credeau în ideea unui Copac al Lumii. Acesta era văzut ca un fel de axă cosmică, în care toate planurile Universului sunt fixate. Rădăcinile Copacului Lumii ating lumea subterană, trunchiul constituie Pământul în care noi trăim, iar ramurile sale ating tărâmul paradisului.
Steaua polară era şi ea considerată a fi sacră, din moment ce toate stelele din cer se învârt în jurul unui punct fix. Aceleaşi popoare asociau această stea polară cu axa centrală a Universului şi Copacul Lumii. Vârful Copacului Lumii atingea steaua polară, iar spiritul şamanului se căţăra pe acest copac metaforic, atingând astfel tărâmul zeilor. Aceasta este adevărata semnificaţie a stelei din vârfului bradului de Crăciun, şi motivul pentru care şamanul „Santa” (adică Moş Crăciun) îşi are casa la Polul Nord.
Ciupercile amanita muscaria pot creşte doar pe anumiţi copaci (în special pe brazi) şi pe brebenei. Pălăriile ciupercilor reprezintă fructul unui miceliu mai mare ce creşte de sub sol şi care există într-o relaţie simbiotică cu rădăcinile copacului. Pentru aceşti locuitori, ciupercile sunt „fructul copacului”. Ei erau uimiţi cum aceste ciuperci apar din pământ, fără vreo sămânţă vizibilă, şi considerau astfel ciupercile apărând din „sămânţa zeilor”.
Zborul renilor…efectul ciupercilor amanita
Ingredientele active ale ciupercilor amanita nu erau metabolizate de către corp, astfel încât ele rămâneau active în urină. De fapt, era mai sigur a bea urina cuiva ce a consumat ciuperci, decât a mânca ciupercile direct, întrucât multe din componentele toxice sunt procesate şi eliminate la prima trecere prin trup. Era o practică destul de comună printre popoarele antice din nordul Europei în a recicla efectele potente ale ciupercilor, prin consumul urinei altei persoane. Ingredientele amanitei pot rămâne active chiar şi după şase treceri prin organismul uman.
Pe de altă parte, renul era unul din animalele sacre ale populaţiei nordice; el este şi un mare consumator de ciuperci. Adesea, urina de ren era consumată de către oameni pentru efectele ei psihedelice. Acest fapt era şi invers, întrucât renilor le place urina umană, în special a oamenilor care au consumat ciuperci. De fapt, renilor le place mult urina umană, iar unele triburi cară cu ei piele de focă în care se află propria urină, oferind-o renilor pentru a o consuma.
Printre efectele ciupercilor amanita putem aminti senzaţia de zbor şi distorsiunea mărimii. Această senzaţie de zbor poate sta la baza legendei pentru renii zburători din povestea lui Moş Crăciun. Legendele călătoriilor şamanice includ poveşti despre reni înaripaţi, ale căror sănii ajungeau până în ramurile Copacului Lumii.
Moş Crăciun, marele şaman
Deşi imaginea modernă a lui Moş Crăciun a fost creată de departamentul de publicitate a companiei Coca-Cola, de fapt îmbrăcămintea sa, comportamentul său şi companionii săi reprezintă reîncarnarea şamanilor consumatori de ciuperci.
Unul din efectele adverse ale consumării ciupercilor amanita îl reprezintă faptul că persoana respectivă devine roşcovană; de aceea Moş Crăciun este întotdeauna arătat având nas şi obraji roşii. Chiar şi strigătul lui Moş Crăciun „ho ho ho!” este râsul euforic al cuiva care a mâncat ciuperci cu efect psihedelic.
De asemenea, Moş Crăciun se îmbracă asemenea unui culegător de ciuperci; în sezonul culegerii de ciuperci, vechii şamani se îmbrăcau asemenea lui Moş Crăciun, purtând mantouri roşii cu blană albă şi ghete lungi şi negre.
Acei oameni locuiau în case făcute din nuiele şi piele de ren, denumite „yurte”. Similare cu un cort, coşul de fum al unui yurt e folosit adesea ca intrare. După strângerea ciupercilor de sub copacii cei sacri, şamanii îşi umpleau sacii şi se întorceau acasă. Ei se căţărau pe coşuri (folosite ca intrări) şi îşi împărţeau sacul cu ciuperci cu cei din interiorul aşezării. De aici, imaginea cu Moş Crăciun care intră pe coş şi aduce daruri celor dragi.
Călătoria magică a lui Moş Crăciun, acolo unde sania sa înconjoară planeta într-o singură noapte, e copiată din „trăsura divină” folosită de zei şi de la care s-a inspirat legenda lui Moş Crăciun. Trăsura lui Odin, a lui Thor şi chiar a lui Osiris mai este cunoscută ca şi „Carul Mare”, în jurul ei rotindu-se Steaua Polară într-o perioadă de 24 de ore. În alte versiuni ale acestei poveşti străvechi, trăsura era trasă de reni sau cai.
Care este totuşi scopul acestei legende a lui Moş Crăciun?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Deşi cel mai mulţi dintre oameni percep sărbătoarea „Moşului Crăciun” drept o sărbătoare creştină, multe din simbolurile şi imaginile asociate cu Crăciunul derivă, de fapt, din tradiţiile şamanice ale populaţiei tribale precreştine din nordul Europei. Ciupercile sacre ale acestor oameni erau ciuperci roşii şi albe (amanita muscaria), fiind numite şi „ciuperci lamelare”. Ele apar în multe basme străvechi, fiind asociate cu magia şi zânele. Şi asta, întrucât ele conţineau componente halucinogene, fiind folosite de populaţiile străvechi în experienţele transcendentale.
