Monstrul conservat dintr-un muzeu din Germania – ciudăţenie a naturii sau experiment medical eşuat?
Imagine: cull.de + prelucrare proprie
În anul 1735, o femeie din Germania, pe nume Johanna, era pentru a patra oară însărcinată. Dacă înainte adusese pe lume trei copii sănătoși, de data aceea a născut un „monstru”, care a făcut lumea să încremenească de groază.
Un medic din Leipzig, dr. Friderici, care auzise toată povestea, a luat monstrul şi l-a conservat în spirt după o primă disecție. Creatura misterioasă a primit numele în latină de „Monstrum Humanum Rarissimum”.
Doctorul Friderici a făcut o adevărată cercetare ştiinţifică asupra acestui caz. El începe descrierea condițiilor de viață ale Johannei:
„Nefericita mamă a acelui monstru provine dintr-un mediu sărac. Are 28 de ani, statură mică, corp firav, iar dacă îi analizăm temperamentul, este coleric-melancolică. S-a măritat la 10 ani cu un cocoșat și a avut trei băieți, toți fără probleme. A rămas însărcinată pentru a patra oară și a adus pe lume acest monstru, pe care mi-am propus să vi-l descriu în cele ce urmează.
Am întrebat-o pe femeie dacă, după ce a rămas însărcinată, a întâlnit ceva de a cărui imagine a fost răscolită și îngrozită. A recunoscut că, pe la mijlocul sarcinii, când ieșea din casă, a speriat-o apariția unui jder ce i-a sărit în față, și s-a temut să nu-i afecteze copilul nenăscut încă.” (Aici întâlnim o credință populară străveche, ce a durat mult timp și care spune că malformațiile nou-născuților se datorează nemijlocit unei sperieturi sau unui șoc suferit de mamă în timpul sarcinii). Totuși, după ce monstruosul fetus s-a născut, Johanna se îndoia că malformația ar avea drept cauză vederea respectivului jder.
Femeia şi-a dat seama că această sarcină se diferenția foarte mult de sarcinile precedente.
Când s-a încheiat perioada de sarcină, au apărut semnele obișnuite ale nașterii. Și de la ora 11 noaptea până la ora 6 dimineață chinurile s-au sfârșit, iar în locul unui copil normal a ieșit un monstru îngrozitor.
Doctorul a făcut autopsia monstrului, iar concluzia lui este relevantă: „Cred că l-am denumit pe bună dreptate „monstru”, pentru că atât exteriorul, cât și interiorul lui contrazic construcția obișnuită a omului, se diferențiază ca număr, ca mărime, ca structură, unele părți chiar lipsesc cu desăvârșire, iar altele par foarte neobișnuite.”
Monstrul se află şi astăzi expus într-un muzeu din orăşelul Waldenburg, constituind atracţia tuturor celor atraşi de bizarerii…
