Iată ce ne spune o cronică chinezească străveche:
„În anul întâi, sub domnia împăratului Tongzhi din dinastia Qing, noaptea, a fost văzută o stea de foc de mărimea Lunii. Ea avea o culoare roş-portocalie, asemănătoare focului maşinii de gătit. Arunca lumini ătât de strălucitoare, încât nimeni nu îndrăznea s-o privească în faţă. Când a apărut, s-a auzit un zgomot uşor, lugubru. S-a îndreptat cu o viteză ameţitoare spre nord şi s-a oprit brusc. A început să se legene, suspendată în văzduh. Deodată, această plăcintă de metal s-a divizat în trei părţi, a împroşcat în văzduh mii şi mii de perle luminoase care zburau în toate direcţiile, întreg cerul devenind multicolor. Când aceste perle au ajuns la trei metri deasupra solului, toate culorile s-au stins, dar acoperişurile au rămas încă luminate”.
Shi Bo, autorul cărţii „China şi extratereştrii” crede că „steaua” a explodat şi că perlele luminoase erau fragmentele ei răspândite în spaţiu. Nu se ştie ce defecţiune a sistemului de propulsie sau de comandă s-a aflat la originea exploziei”. Opţiunea pentru ipoteza extraterestră este formulată fără echivoc: „Judecând după modul în care se deplasează obiectul, el este dirijat de o inteligenţă, de vreme ce poate să se oprească brusc şi să rămână suspendat în văzduh”.
Divizarea „în trei părţi” pare să sugereze un proces controlat şi nu haotic, iar „perlele luminoase” pot fi un produs secundar al arderii agentului propulsiv, sau elementele unui sistem de investigaţie, sau… Evident, dacă acceptăm ideea unui vehicul „dirijat de o inteligenţă” naturală ori artificială.