Misterioasa statuie din Insulele Azore: provine ea din Atlantida?
Multă vreme, narațiunea oficială a fost că Insulele Azore au fost descoperite în secolul al XV-lea de către portughezi și erau complet nelocuite, fără urme ale prezenței umane anterioare. Totuși, rapoartele inițiale ale portughezilor înșiși vorbesc despre urme ale unei prezențe umane recente și antice, iar acum chiar și știința modernă pare să confirme această idee.
Arhipelagul Azore apărea deja în hărți din anii 1300, când au fost întreprinse primele explorări neoficiale ale insulelor, în hărți precum Atlasul Medici (1351). Reprezentarea sa a fost ulterior reprodusă în harta fraților Pizzigani din 1367, în Atlasul catalan (1375), în Atlasul Pinelli-Walckenaer (1384), în Atlasul Corbitis(cca. 1385-1410), etc. Două dintre insule apar pe aceste hărți cu aceleași nume folosite și astăzi (San Zorzo -> St. George și Corvis Marinis -> Corvo). Arhipelagul Madeira apare și el pe majoritatea acestor hărți.
După cum spune Wikipedia, sursa acestei informații este un mister; unii spun că e vorba de legende, dar acuratețea reprezentării insulelor este suficient de mare pentru a concluziona că atât Madeira, cât și Azore au fost descoperite, sau cel puțin observate, în secolul al XIV-lea, cu mult înainte de datele oficiale de descoperire, iar dacă acest lucru este adevărat pentru aceste insule, ar putea fi adevărat și pentru cele două Americi.
Conform navigatorului portughez Bartolomé de las Casas (1484-1566), „două cadavre, cu fețe foarte late și diferite ca aspect de cele ale creștinilor, au fost găsite pe insula Flores”. El a spus că a găsit acest fapt în notițele lui Cristofor Columb și că acesta a fost unul dintre motivele pentru care Columb a presupus că India se afla de cealaltă parte a oceanului. Totuși, această poveste nu implică cu adevărat o locuire anterioară a insulelor; dacă cele două cadavre au fost găsite pe țărm, acestea ar fi putut proveni din Africa sau de oriunde altundeva.
Mulți călători străini din secolul al XVI-lea au susținut că au găsit presupuse inscripții feniciene din Canaan într-o peșteră din insula S. Miguel. Această poveste enigmatică, obscură și dubioasă ajunge să se întoarcă pe aceeași insulă, unde în 1976 cineva ar fi găsit o amuletă cu inscripții feniciene târzii, datate între secolele VII și IX d.Hr.
Când exploratorii portughezi au ajuns la Corvo, cea mai nordică insulă a Azorelor, sus pe o stâncă vulcanică învolburată de vânt, au găsit o statuie neașteptată și misterioasă sculptată dintr-un bloc de piatră, înfățișând un călăreț cu trăsături nord-africane sau „maure”. Bărbatul era îmbrăcat într-o pelerină, fără pălărie, și stătea peste un cal osos, fără șa. Cu o mână ținea coama calului, iar cu cealaltă era ridicată, cu degetele încleștate, cu excepția arătătorului, pe care îl îndrepta spre mare, vest sau est, în funcție de sursă.
După ce a fost informat despre existența acestei statui unice, regele portughez D. Manuel I l-a trimis pe arhitectul său regal, Duarte Darmas, pe insula Corvo pentru a desena o schiță a monumentului. Când suveranul a văzut schița, a fost convins de importanța descoperirii și a trimis un maestru pietrar pe insulă pentru a demonta statuia și a o aduce la Lisabona. Operațiunea a eșuat însă, iar statuia s-a spart din cauza unei căzături. Doar bucăți din ea au ajuns la Lisabona: capul bărbatului, brațul și mâna dreaptă, un picior, capul calului, cealaltă mână care era îndoită și ridicată și o bucată dintr-un picior. Cronicarul Damião de Góis a fost martor că toate acele piese ale monumentului au fost păstrate în garderoba regelui timp de câteva zile, dar ce s-a întâmplat cu aceste lucruri după aceea sau unde au fost duse, nu a putut afla. Unii au sugerat că această statuie ar avea origini cartagineze sau chiar mai vechi, atlantice, dar fără nicio dovadă de studiat, rămânem să speculăm.
Încă o dată, această insulă, cea mai mică și mai îndepărtată dintre Azore, a devenit protagonista unei alte mari descoperiri, 200 de ani mai târziu: în 1749, o furtună violentă a scos la iveală ruinele unei clădiri din piatră pe țărm, în interiorul unei oale negre crăpate se afla o grămadă de monede în stil cartaginez și cirenaic. Singura sursă de informații despre descoperire este un raport publicat în 1778 de Johan Frans Podolyn, un suedez de origine portugheză. Potrivit lui Podolyn, în 1761 l-a întâlnit la Madrid pe istoricul și numismatistul Enrique Flórez, care i-a dat nouă monede din Cartagina (două de aur și cinci de bronz) și două din Cirene (de bronz), despre care Flórez a spus că provin din tezaurul descoperit în 1749.
Diodor Siculus, în „Biblioteca de Istorie V”, capitolele 19-20, vorbește despre o insulă foarte mare situată în ocean, opusă Africii, plină de râuri navigabile, pământuri roditoare, munți împăduriți și pajiști abundente în flori, descoperită de fenicieni care au fost împinși acolo din întâmplare de furtuni, și că mulți din Cartagina și din alte civilizații, precum tirrenienii, doreau să migreze acolo și să întemeieze colonii, dar cartaginezii le-au interzis acest lucru pentru că doreau să păstreze insula pentru ei, în cazul în care statul lor ar cădea, astfel încât să poată fugi acolo și să scape de dușmanii lor. Această „insulă foarte mare” ar fi putut fi una dintre Azore sau chiar din America, nimeni nu știe cu adevărat.
Au existat descoperiri recente (2010-2011) ale unor structuri hipogee (subterane) sculptate în terasamente pe insulele Corvo, Santa Maria și Terceira, de către arheologul portughez Nuno Ribeiro, care a speculat că acestea ar putea datează de 2.000 de ani și că ar fi putut fi inițial situri funerare, dar, dintr-un anumit motiv, majoritatea cercetătorilor nu par interesați să continue aceste studii.
Cu toate acestea, cercetătorii tradiționali au găsit dovezi ale unei posibile așezări nordice, sau scandinave, în arhipelag. Conform unei lucrări din 2015 publicate în „Journal of Evolutionary Biology”, cercetările bazate pe ADN-ul mitocondrial al șoarecilor indică o origine scandinavă mai degrabă decât portugheză a populației locale de șoareci. O lucrare din 2021 publicată în „Proceedings of the National Academy of Sciences”, folosind date din eșantionarea sedimentelor lacurilor, sugerează că defrișările au fost efectuate și creșterea animalelor a fost introdusă între anii 700 și 850 d.Hr.
Platoul Insulelor Azore, ca locație a Atlantidei, este una dintre cele mai populare teorii, poate cea care se potrivește cel mai bine cu direcțiile geografice ale lui Platon, dar până în prezent nu au fost găsite dovezi concludente. Pe insulă nu ar trebui să ne așteptăm să găsim prea multe dovezi; dacă cea mai mare parte a Atlantidei s-a scufundat, atunci insulele actuale erau odinioară vârfurile munților Atlantidei, dar poate că putem găsi urme subacvatice.
În 2013, un marinar amator portughez și fost pilot al Forțelor Aeriene, pe nume Diocleciano Silva, studia fundul oceanului la sud-est de São Miguel, folosind sonarul de pe barca sa. El a susținut că a văzut o structură perfectă în formă de piramidă cu 4 laturi pe ecranul sonarului:
– 60 de metri înălțime;
– Bază: 120 metri x 120 metri;
– Adâncimea vârfului: 40 metri sub apă.
Orientarea se presupune că este aliniată cu direcțiile cardinale. Presa portugheză a publicat știrea cu titluri dramatice: „Piramidă subacvatică descoperită în Azore?”, „Civilizație pierdută sub Atlantic?”. Scepticii spun că ceea ce a arătat sonarul a fost doar un contur triunghiular sau piramidal pe o hartă de adâncime cu rezoluție redusă și că sonarul recreațional poate crea cu ușurință artefacte geometrice. Institutul Hidrografic Portughez a investigat coordonatele și a concluzionat că caracteristica face parte dintr-o structură formată prin ridicare vulcanică normală și eroziune.
Au existat și alte studii despre această presupusă piramidă și alte structuri subacvatice propuse pentru platoul Azore. Dar Platon, în descrierea Atlantidei, nu menţionează piramide în legătură cu Atlantida. De ce oamenii cred că Atlantida a avut piramide sau a construit piramide în întreaga lume, cum ar fi cele de la Giza?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Multă vreme, narațiunea oficială a fost că Insulele Azore au fost descoperite în secolul al XV-lea de către portughezi și erau complet nelocuite, fără urme ale prezenței umane anterioare. Totuși, rapoartele inițiale ale portughezilor înșiși vorbesc despre urme ale unei prezențe umane recente și antice, iar acum chiar și știința modernă pare să confirme această idee.
