Mistere şi miracole ale ouălor vopsite de-a lungul veacurilor

1.746 vizualizari

Decorarea ouălor de Paști reprezintă o tradiţie esenţială a festivităților legate de această mare sărbătoare creştină. Dar, poate şocant pentru unii, însă obiceiul de decorare a ouălor în timpul primăverii a fost cu mult înainte de apariţia creștinismului.

Lumea a apărut din ou

Încă din vremurile întunecate ale omenirii, oul a fost interpretat ca un simbol al vieții noi, a fertilității sau al renașterii. Unele mituri vorbesc despre crearea lumii din „oul cosmic”. Pe scurt, se spune că, la început, lumea era o suprafață vastă de apă. O rață, în această lume primordială, îşi căuta un loc în care putea depune niște ouă. Într-o zi, divinitatea a ajutat păsărea să-şi facă un cuib pentru ouăle ei. Au ieșit șapte ouă, dintre care șase erau de aur, iar unul de fier. Ouăle au fost aruncate în apă și astfel s-au creat pământul, cerul, soarele și luna.

Ouă de struţ decorate în Africa, cu mii de ani în urmă

În afară de prezența ouălor în miturile cosmogonice, arheologia ne-a dezvăluit o practică străveche în decorarea ouălor. În Africa au fost găsite ouă de struț gravate, considerate a fi vechi de mii de ani, și care au fost probabil destinate ritualurilor de primăvară.

Ouăle de struț decorate, atât din aur, cât și din argint, au fost adesea plasate în mormintele egiptenilor și sumerienilor vechi, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă. În afară de asocierea cu ciclul de viață (naștere, moarte, renaștere), aceste civilizații au considerat oul ca un simbol al puterii și al liniei regale.

Vopsirea ouălor la vechii perşi

De mii de ani, şi iranienii (perşii) au folosit ouă decorate pentru Anul Nou persan, cunoscut sub numele de Nowruz. Această festivitate cădea în echinocțiul de primăvară, iar obiceiurile de decorare a ouălor, provenind din epoca Persiei antice, persistă chiar şi până la această dată. Într-una dintre obiceiuri, ouăle colorate fac parte din cina familiei Nowruz, unde mama mănâncă un ou pentru fiecare dintre copiii ei. Unele surse spun că acest obicei particular a fost prezent chiar şi înaintea domniei lui Cyrus cel Mare, a cărui domnie din secolul al VI-lea î.Hr., marchează începutul istoriei persane.

Decorarea ouălor la creştini

Vopsirea ouălor ca şi obicei creştin a sosit în practica acestei religii, la peste 1 mileniu de la apariţia ei, undeva prin secolele XII-XIII. O posibilă explicație a acestui obicei creștin atât de mult întârziat ar putea fi acela că ouăle s-au aflat pe lista produselor alimentare interzise, ca şi laptele sau carnea, în perioada postului.

Totuşi, mai multe surse spun despre existența unui ritual de ouă de Paști, într-o comunitate creștină timpurie, probabil de pe teritoriul Persiei. Ouăle erau vopsite în memoria sângelui lui Hristos, care a fost vărsat la crucificarea Sa. Oul a fost, de asemenea, considerat un simbol al mormântului gol al lui Iisus.

Creștinii ortodocși, în mod tradițional, vopsesc ouăle în culoarea roșie, ca simbol al sângelui lui Iisus, în timp ce învelișul dur al oului fiert este simbolul mormântului lui Hristos.

Minunea oului roşu de pe masa împăratului roman

Există și alte legende și povestiri creştine în care se vorbeşte despre ouă. Într-una dintre ele, Maria Magdalena îl vizitează pe împăratul roman Tiberius după ce Iisus a înviat. Ea îl salută pe Tiberius cu următoarele cuvinte „Hristos a înviat”, iar împăratul a răspuns: „Hristos a înviat, la fel cum acest ou este roșu”, arătând spre unul din ouăle care se aflau pe masa lui. După ce împăratul a rostit acele cuvinte, oul s-a înroşit.

Maria Magdalena este, de asemenea, o figură-cheie în stabilirea tradiției creştine a ouălor. Maria a vizitat mormântul lui Iisus la trei zile după răstignirea Sa. La mormânt, ea a adus niște ouă, pentru a le da altor femei care se aflau acolo. Când a sosit la fața locului, mormântul a fost găsit gol, iar ouăle pe care le aducea brusc au devenit roșii.