Micile „mari” secrete ale Madonnei: un produs de marketing „senzaţional” al culturii muzicale


Cine n-a auzit de Madonna? Celebra cântăreaţă americană este considerată a fi „regina pop” a lumii, fiind recunoscută pentru reinventarea ei continuă și versatilitatea în producția muzicală, compoziția și prezentarea vizuală. Madonna era mare vedetă încă din anii ’80, începând cu celebra melodie „Like a Virgin” (1984). Încă de la începuturi, Madonna încarna un produs tipic al culturii muzicale: avea o „biografie” senzațională, un fizic senzațional, un mod de viață senzațional, un repertoriu senzațional, un public senzațional și venituri senzaționale.

Totul a început cu schimbarea numelui propriu; vedeta declara în revista „Penthouse”„singura persoană cu numele Madonna de care am auzit până acum a fost mama mea”. Aceasta se numea Madonna Louise Fortin (Ciccone), decedând la mai puțin de un deceniu de la nașterea Madonnei; așadar, vedeta americană i-a preluat numele mamei sale. Mai exact, i s-a spus astfel, încă de copilă, „fiindcă semăna izbitor cu mama sa moartă de cancer”. Star-sistemul a preluat ca benefic acest supranume, căci cum să lansezi în SUA o vedetă cu numele (real) de „Louise Veronica Ciccone”?!

Odată rezolvată (de la sine) această problemă, următoarea constă în compunerea unei biografii. Madonna trebuia să fi pornit în carieră de la nimic sau aproape nimic. „Cazul” ei prezintă, întâmplător, reale indicii în acest sens, care indicii, desigur, vor fi periate, exagerate sau modificate, funcție de portretul-robot menit să corespundă standardurilor „admise” de cultura muzicală. Madonna provine dintr-o familie de emigranți: mama, deși născută la Michigan, are sânge franco-canadian, iar tatăl ei – inginer la Chrysler, fiind descendentul unui cuplu de italieni emigranți din Abruzzo. Cum mama îi moare când abia a împlinit 9 ani, și fiind cea mai mare între cei 6 copii, mama vitregă (tatăl se recăsătorește la un an și jumătate de la decesul primei soții), îi dă un rol în cadrul personalului de serviciu. „Cred că adolescența mea s-a consumat având grijă de bebeluși și schimbând scutece și șorțulețe. M-am considerat o veritabilă cenușăreasă. Știți cum e. Am avut această mamă vitregă și toată treaba de făcut și a fost îngrozitor. Niciodată nu ieșeam și nu aveam rochii drăguțe” – declara Madonna.

Despre tatăl ei, vedeta declara: „Am fost feblețea lui. Știam cum să-l învârt pe degete… Tata a fost modelul meu în viață”. Până când i-a fost idol? Una peste alta, destul de puțină vreme, dat fiind că, după secretele divulgate de un coleg de școală, Colin McGregor, săptămânalului englez „News of the World”„Louise era fata cu cele mai multe prejudecăți”, fapt ce n-a împiedicat-o, la numai 12 ani, să se cedeze acestui Colin, și, la numai 18 ani să-i permită celebrului fotograf Bill Stone să-i execute un set de ipostaze-nud. „Mi se părea că am în fața ochilor odaliscele lui Matisse” va declara Stone. „Era o dansatoare desăvârșită și foarte ingenioasă în alegerea pozițiilor pentru fotografiat”. Ciudat mod de a-și idolatriza tatăl și convingerile sale puritane… Dealtfel, cu nonșalanță, vedeta va recunoaște ulterior: „Îmi amintesc că îmi plăcea corpul meu și nu-mi era rușine de el; îmi plăceau băieții și nu aveam inhibiții”.

Nota de mistificare prin „ajustări” dibace continuă să fie vizibilă și în alte divulgări: „Dar când ești așa de agresivă, băieții trag o concluzie greșită despre tine, îți confundă îndrăzneala cu promiscuitatea sexuală. Apoi, când văd că nu primesc ceea ce au crezut că poți să le dai, se întorc împotriva ta. Am trecut printr-o perioadă când fetele mă considerau într-adevăr pierdută, iar băieții mă numeau „nimpho” și auzeam apelative ca „târfă”. Și mi se spunea astfel pe vremea când eram încă virgină”. Atunci, minţise Colin McGregor?

În 1977, Madonna câștigă o bursă de studii pentru a frecventa un curs de dans la Universitatea din Michigan. Dar la sfârșitul primului an înțelege că, dacă dorește să devină o vedetă, trebuie să-și încerce în altă parte norocul. Într-o seară, la o petrecere urmată de dans, la colegiu, a întâlnit un muzician negru, Steve Bray; în cele din urmă, a fost cooptată în mica lui orchestră R&B. După o vreme, l-a părăsit și pe Bray și universitatea și s-a mutat la New York. Apartamentul ei de pe strada 4 șoseaua B „a reprezentat mândria și bucuria mea, deoarece era cea mai pioasă vecinătate în care aș fi putut locui” declara Madonna.

La New York, a descins ca o fetișcană cam grăsuță, îmbrăcată și încălțată excentric și purtând la gât 3 sau 4 lănțișoare. În geantă, ducea întreaga ei avere, 30 dolari. Încă din primele momente cunoaște adevărata foame, care o împinge să găsească de mâncare în sacii de gunoi din Time Square. „Dar în sinea mea clocotea marea voință de a ajunge, de a pătrunde, de a urca” – spunea aceeaşi Madonna. Din nou, un slogan așteptat și gustat de public, întărind pe cel referitor la originea „umilă”.

Mai departe, Madonna primește o bursă – această „bursă” intră și ea în rețetatul fabricației mitului, dezvăluind și întărind sloganul că e vorba de societatea tuturor posibilităților – pentru teatrul american de dans Alvin Ailey. Îl părăsește după câteva luni, ca să se perfecționeze cu dansatoarea Pearl Lang. Nu prea multă vreme. Mai trebuie să câștige și bani. Cum ? Ca model. Poza aproape regulat pentru casele de fotografie ale unei New School de cercetări sociale. Se atașează de un muzician, Dan Gilroy. Orchestra acestuia nu se „etala” îndeajuns pentru gustul junei, așa că o lasă baltă. Alcătuiește, în Manhattan, cu Steve Bray, vechiul prieten, un grup de raggle-taggle. Singurul succes: șansa de a-l îmbrobodi pe un manager care o mută în vestul orașului și o ajută să-și încropească o orchestră, apelată Madonna, cu care bântuie cluburile.

Între timp, Madonna se împrietenește cu Mark Kamins, DJ, cu care înregistrează câteva benzi. Înregistrează și un dublu succes amoros; și Bray și Kamins se cred prim-amorezii ei. Pe ce se bazează fiecare? Pe alcătuirea primului album al Madonnei. Pentru acest lucru, ea alege pe… un al treilea, respectiv producătorul Reggie Lucas. Cât timp se lucra la albumul Madonna, reputația ei de devoratoare de bărbați era mult superioară aceleia de cântăreață. Despre Steve Bray, se spune că a fost „bărbatul care i-a schimbat viața” și „primul dintr-o serie de „logodnici” utili”. Deja din acest moment viața ei sentimentală și cea profesională pășesc la unison.

„Mi-am croit drum făcând trotuarul”, admite ea, acum, cu o cruzime acuzatoare, repetând de fapt cuvintele ce revin și în cîntecul ei „Material girls”. Dragostea pentru Steve a ținut doar până a întâlnit un alt băiat util carierei sale. Dan Gilroy, care-i pune o chitară în mână, o determină să cânte în grupul său și-i ia locul lui Steve.

În fine, apare primul album Madonna (1984). Se vinde în 6 milioane de exemplare. înainte de a lucra la al doilea disc, „Like a Virgin”. Își schimbă iar logodnicul, îndrăgostindu-se de Johnny Benitez, DJ și dânsul. Alt doilea disc – 10 milioane bucăți vândute. Succesul e considerabil, iar cel financiar – excepțional. Momentul e, ca de obicei, exploatat: cântăreața apare în filme, întâi în „Vision Quest” şi apoi în „Căutând-o disperat pe Susan”.

În 1985, la turnarea unui film video, Madonna îl întâlnește pe Sean Penn, fiul regizorului Arthur Penn și, ca în povești, ea, care pare convinsă că va fi și o bună actriță, se îndrăgostește de Sean: „Mă găseam în vârful unei scări, așteptând ca tehnicienii să termine de aranjat luminile, când am realizat că jos se afla un băiat cu ochelari fumurii și încălțări din piele, care mă tot privea. Am înțeles pe loc că mă voi îndrăgosti de el și vom încheia o căsătorie. Chiar așa s-a întâmplat. Atunci, inițial, am fost rece, i-am aruncat numai un „Ciao”, dar el a continuat să mă aștepte… Pe urmă, am împărțit flori întregii trupe și mi-am oprit una. Când el, descurajat, se pregătea să plece, l-am oprit. Așteaptă, am ceva pentru tine! Am fugit la etaj și i-am adus un trandafir”. Cei doi se căsătoresc la 16 august 1985 la Malibu, în California.

În anii ei de glorie – ’80 – mirajul ritualului scenic al Madonnei e descris amănunțit: „Mișcă violent din șolduri, își unduiește pântecul, își scutură fundul, își coboară genele, face semne cu limba, își scapără sutienul violet scânteietor. Mulțimea schelălăie și urlă, iar orchestra îi dă bătaie înainte (…) Zeița și adoratorii săi s-au despărțit – pentru ca una să-și lepede masca și să-și spele pielea înroșită unde sutienul violet tăiase adinc în carne – ceilalți să se întoarcă la distracțiile lor „.

În realitate, cine este Madonna? Firește, ea a fost şi este un produs mitic al mass-mediei. „Am fost o fată liniștită (pe când eram virgină). Nu mi-am pierdut fecioria până când n-am știut bine ce am de făcut” spunea odată Madonna. Dacă pentru zeci milioane de oameni, ea a fost şi este un idol, un personaj imitabil și adorabil, pentru sine însăși, Madonna e o ființă scindată, fracturată și, foarte probabil, necunoscută.