Mici secrete ale jocului video care a înnebunit o lume întreagă: Tetris
Cei care au cel puţin 40 de ani îşi aduc aminte: Tetris a fost un joc video apărut în anii ’80, care i-a „înnebunit” pe toţi cei care deţineau calculatoare sau console de jocuri. La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Tetris-ul a devenit un fenomen, creând dependenţă şi isterie.
Numele jocului derivă din grecescul „tetra” = „patru”, şi asta pentru că toate piesele sunt formate din patru pătrăţele. În Tetris, jucătorii completează liniile, mișcând în toate direcţiile piese de diferite forme, formate din patru pătrăţele, care coboară pe terenul de joc. Liniile completate dispar și, astfel, se acordă puncte jucătorului, iar jucătorul poate continua să umple spațiile libere. Jocul se termină când terenul de joc este umplut complet. Cu cât jucătorul întârzie acest rezultat inevitabil, cu atât scorul lui va fi mai mare.
Construit pe reguli simple și care necesită inteligență și abilitate, Tetris s-a impus ca unul dintre marile jocuri video de la începuturi. A fost vândut în peste 200 milioane de exemplare, aproximativ 70 de milioane de unități fizice și peste 130 de milioane de descărcări plătite pe telefonul mobil, făcându-l astfel să fie unul dintre cele mai bine vândute francize de jocuri video din toate timpurile.
Tetris-ul a fost creat în 1984 de programatorul rus Alexei Pajitnov. Jocul a fost preluat, fără licenţă, de platforma de jocuri video Nintendo, şi, abia în 1996, toate drepturile de autor i-au revenit autorului, Pajitnov, cel care a creat „The Tetris Company”.
Însă, atunci când a creat jocul (1984), Alexei Pajitnov lucra la Centrul de Calculatoare Dorodnitsin, din cadrul Academiei Sovietice de Ştiinţe. Timp de câţiva ani (până la căderea URSS), inginerul rus nu a primit niciun ban din partea statului sovietic, care şi-a luat întreaga parte din vânzarea jocului în străinătate.
Au existat mai multe încercări de a crea jocuri Tetris 3D (adică tridimensional) de-a lungul anilor. Acestea sunt, de obicei, distractive, dar nu sunt la fel de bune ca originalul 2D. Mulţimea opțiunilor disponibile pe un plan 3D poate fi uneori prea copleșitoare. Acesta este motivul pentru care jocurile Tetris de pe sistemele moderne tind să fie versiuni ale originalului 2D.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cei care au cel puţin 40 de ani îşi aduc aminte: Tetris a fost un joc video apărut în anii ’80, care i-a „înnebunit” pe toţi cei care deţineau calculatoare sau console de jocuri. La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Tetris-ul a devenit un fenomen, creând dependenţă şi isterie.
