Site de secrete, stiinta si metafizica

Misterioasele “linii ley”, liniile invizibile de pe suprafaţa Pământului care posedă o energie ascunsă

1 54

În anul 1922 a apărut lucrarea unui om de afaceri britanic, Alfred Watkins, în care s-a folosit pentru prima dată termenul ley (sau „liniile ley”). Aşa a numit A. Watkins (pornind de la un cuvânt anglo-saxon care înseamnă „poiană” sau „teritoriu de pământ curăţat”) liniile invizibile descoperite de el pe suprafaţa pământului. Conform ipotezei lui A. Watkins, obiectele de cult cercetate de dânsul pe teritoriul Angliei sunt ordonate după nişte reguli anume, formând nişte linii care au fost denumite „ley”.

Lucrarea lui A. Watkins a stârnit un interes deosebit, iar la scurt timp după apariţia acesteia, căutarea regulilor dispunerii obiectivelor istorice şi naturale a devenit o preocupare de masă. Adepţii teoriei lui Watkins s-au unit într-un club şi chiar au început să editeze o revistă, „Ley Hunter Magazine” („Vânătorii de linii ley”).

Toate obiectivele străvechi sunt situate pe liniile ley?

A. Watkins a continuat să-şi dezvolte, tot mai detaliat, ideile. În alte lucrări, el a făcut o listă de obiecte care pot marca liniile ley. În afară de lăcaşurile de cult păgâne şi cele creştine de mai târziu, lista respectivă cuprindea vechi morminte, pietre de hotar, turnuri de castele (donjoane), vechile cruci de la intersecţia drumurilor, spaţii izolate prin obstacole naturale (dealuri, grupuri de arbori etc.) care aveau denumiri proprii, răscrucile de drumuri, bifurcaţiile, vadurile, locurile de trecere de pe un mal pe altul etc. Astfel, în lista liniilor ley au intrat toate obiectivele care se remarcau într-un fel sau altul în peisajul înconjurător. Pe lângă aceasta, ulterior liniile ley au fost cercetate şi pe baza unor date din folclor, luându-se în calcul locurile de care se leagă anumite anomalii (miraje, apariţia de OZN-uri, fenomenul poltergeist etc.).

A. Watkins afirma că vechile drumuri din Europa Occidentală sunt aşezate chiar de-a lungul liniilor ley, iar una dintre denumirile utilizate pentru aceste linii era şi „vechile drumuri drepte”.

Un exemplu de dispunere deosebită a unor obiective istorice semnificative este legea demonstrată de N. Lockayer încă din anul 1909. Acesta a indicat că Stonehenge, cetatea de pe dealul Old Sarum, catedrala din Salisbury şi locurile naturale de la Clearbury Ring sunt amplasate pe o asemenea linie. Tot el a stabilit că cetatea de la Crowley formează un triunghi echilateral (lungimea laturii fiind de 9,6 km) cu Stonehenge şi Old Sarum.

Drumurile pe care umblă spiritele

Însă liniile ley nu pot fi considerate un fenomen exclusiv englez. Aceleaşi legi se manifestă pe întreaga suprafaţă terestră, fiind consemnate şi în alte culturi, în particular, la indienii nord-americani şi la cei din America de Sud. În literatura contemporană, referitor la liniile ley se utilizează frecvent o expresie din folclorul indienilor – „drumurile pe care umblă spiritele”.

Liniile ley sunt legate de fenomenul OZN?

În anii ’60 ai secolului XX interesul faţă de liniile ley a renăscut cu intensitate sporită. S-a lansat ipoteza precum că „vechile drumuri drepte” posedă o energie ascunsă, încă nestudiată. Tot atunci a apărut şi ideea potrivit căreia liniile ley sînt legate înt-un anumit mod de OZN-uri. Ipoteza a fost formulată de Aime Michel, într-o carte cu un titlu concludent, “Farfuriile zburătoare şi taina Drumurilor drepte”, fiind în continuare extinsă de pilotul Tony Wedd. S-a exprimat părerea potrivit căreia traseurile OZN-urilor coincid cu liniile ley. Wedd, fiind un pasionat al căutării contactelor cu civilizaţiile extraterestre, considera chiar că piloţii OZN-urilor îşi conduceau navele după vechile linii, orientându-se după nişte puncte „anume” de pe suprafaţa terestră. Construcţiile teoretice ale lui Wedd le-au oferit oponenţilor săi un motiv de a considera că acesta discută din punctul de vedere al unui pilot din secolul al XX-lea, şi nicidecum ca un reprezentant al raţiunii terestre. Totuşi de atunci cercetătorii „liniilor de putere” au păstrat un interes viu faţă de fenomenul OZN, ca una dintre anomaliile legate de capacităţile deosebite ale scoarţei terestre.

Liniile Ley, manifestarea Pământului viu?

Printre entuziaştii contemporani ai teoriei respective se vehiculează ideea că liniile ley sunt o manifestare a unor proprietăţi fizice ale „Pământului viu”, încă nedefinite din punct de vedere ştiinţific. Întreaga planetă este străbătută de o reţea de linii ley, iar pe suprafaţa terestră acestea pot fi văzute ca nişte lanţuri de obiective care prezintă „anomalii” (în principiu, pentru evidenţierea liniilor ley se utilizează în continuare metodele formulate de A. Watkins). Se consideră că omul percepe în mod inconştient „drumurile pe care umblă spiritele” şi îşi poate desfăşura activitatea folosind aceste linii.

Ştiinţa contemporană are o atitudine în cel mai bun caz reţinută faţă de această teorie. Însă vânătoarea de „drumuri” nevăzute şi practicile spirituale legate de aceasta rămîn o preocupare fascinantă pentru entuziaştii romantici care locuiesc în diferite ţări.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie