Patronajul, numirea solicitanţilor în funcţii sub noua administraţie americană, a fost o pacoste pentru preşedinţi încă de pe vremea primului preşedinte, George Washington. În secolul al XIX-lea, când Casa Albă era deschisă publicului, căutătorii de funcţii îl împresurau zilnic pe preşedinte cu cererile lor. Acest lucru reclama mult timp şi putea isca discuţii. Abraham Lincoln (preşedintele Americii între 1861 şi 1865), a exclamat odată, referitor la chestiile de mai sus: „Sunt prea mulţi purcei la o singură scroafă!” Însă, acest preşedintea făcut faţă „hoardelor de solicitanţi”, cu obişnuitul său aplomb, devenind celebru pentru soluţiile imaginative pe care le găsea pentru a-i respinge pe solicitanţii insistenţi.
„Bunicul meu a luptat la Lexington, tatăl meu a luptat la New Orleans, iar soţul meu a fost ucis la Monterey”, susţinea o femeie care dorea să obţină de la preşedinte numirea fiului ei în funcţia de colonel. Lincoln i-a răspuns prompt că era evident că familia ei făcuse deja suficient pentru ţară şi că era timpul să mai dea o şansă şi altcuiva.
Când un grup de bărbaţi l-a implorat pe Lincoln să îl facă pe solicitantul lor împuternicit în Hawaii, ei au menţionat sănătatea delicată a respectivului, pentru care o astfel de numire ar fi ideală. „Domnilor, a răspuns Lincoln, îmi pare rău să vă spun că există alţi opt solicitanţi pentru acest post şi toţi sunt mai bolnavi decât omul vostru”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Patronajul, numirea solicitanţilor în funcţii sub noua administraţie americană, a fost o pacoste pentru preşedinţi încă de pe vremea primului preşedinte, George Washington. În secolul al XIX-lea, când Casa Albă era deschisă publicului, căutătorii de funcţii îl împresurau zilnic pe preşedinte cu cererile lor. Acest lucru reclama mult timp şi putea isca discuţii. Abraham Lincoln (preşedintele Americii între 1861 şi 1865), a exclamat odată, referitor la chestiile de mai sus: „Sunt prea mulţi purcei la o singură scroafă!” Însă, acest preşedinte a făcut faţă „hoardelor de solicitanţi”, cu obişnuitul său aplomb, devenind celebru pentru soluţiile imaginative pe care le găsea pentru a-i respinge pe solicitanţii insistenţi.
