Legenda sticlei

  •  
  •  
  •  
  •  

Nu se cunoaşte inventatorul sticlei şi nici locul unde a fost produsă pentru prima dată, dar se presupune că descoperirea ei s-a făcut întâmplător, fie ca zgura în metalurgie, fie din practica olarului care lucra cu smalţuri.

O legendă, ajunsă la noi prin intermediul istoricului roman Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Chr.), ne povesteşte că nişte negustori de mirodenii şi parfumuri au înnoptat pe o plajă şi, pentru a-şi pregăti hrana, au aprins focul pe nisip. Vasul în care găteau a fost fixat pe nişte cuburi de bicarbonat de sodiu, o substanţă folosită de specialiştii din acea vreme la îmbălsămarea mumiilor. Mai departe, legenda spune că, din cauza căldurii degajate de foc, cuburile de bicarbonat de sodiu şi nisipul s-au topit şi s-au transformat într-o pastă translucidă. Aşa se pare că a fost descoperită sticla, în urmă cu 5.000 de ani.

Cea mai veche reţetă de preparare a sticlei a fost descoperită de arheologul englez Layard, în 1847, pe o tăbliţă de argilă cu scriere cuneiformă, găsită în biblioteca lui Assurbanipal, din Ninive, având o vechime de peste 6 secole î.Chr. Străvechea reţetă recomanda pentru prepararea sticlei nisip peste care se pune praf de salicorn – plantă care creşte în apropierea ţărmului mării şi este foarte bogată în sare şi bicarbonat de sodiu, substanţe care grăbesc topirea nisipului. În pasta rezultată se puteau pune şi coloranţi pentru a se obţine sticla de diferite culori.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu