Un medium care intră în legătură cu pictorii defuncţi reuşeşte să creeze capodopere în doar câteva minute. La trei luni după moartea celebrului artist Pablo Picasso, în aprilie 1973, mediumul britanic Matthew Manning încearcă o comunicare cu spiritul defunctului. Concentrându-se puternic în timpul şedinţei de spiritism, simte cum mâna începe să-i alerge pe hârtie, animată de o putere nevăzută. Manning reuşeşte chiar să execute câteva desene în peniţă, exact în stilul lui Picasso.
Pe care le mai şi semnează cu numele artistului, în josul lucrării, după cum este amintit în revista „Parasciences“. Mediumul a mai „contactat“ şi alţi artişti, în timpul şedinţelor de spiritism, executând numeroase „mesaje“ plastice, pe care le-ar fi primit de la pictorii defuncţi, încă din adolescenţă. Lucrările executate în timp ce mediumul intră în legătură cu artiştii pot fi considerate originale sau sunt doar fructul imaginaţiei sale? Cu alte cuvinte, aceste veritabile capodopere sunt dovada clară a supravieţuirii spiritului defunctului sau sunt doar produsul creativităţii mediumului? Greu de răspuns, mai ales că lucrările lui Manning reflectă foarte clar şi exact stilul fiecărui artist în parte.
Spre deosebire de alţii, el nu intră în transă când stabileşte legătura paranormală. Luciditatea i se păstrează permanent, până la sfârşitul „experienţei“. Până în prezent, Manning a fost „instrumentul“ de care s-au folosit pictori ca Paul Klee, Leonardo da Vinci, Albrecht Durer sau miniaturistul Isaac Oliver, care a pictat în perioada elizabetană. Deşi are nevoie de maximum două ore acolo unde artiştii defuncţi au avut nevoie de zile, Manning nu este cel mai rapid. În 1978, brazilianul Luis Antonio Gasparetto, un alt medium artist, a executat aproape 21 de tablouri, în doar 75 de minute. Şi nu oricum, ci într-o emisiune TV, urmărită de milioane de telespectatori. Spre deosebire de „colegul“ său britanic, brazilianul – în transă fiind – lucra la mai multe tablouri simultan, cu ambele mâini. Totodată, el respecta perfect stilurile diferite în care picta, indiferent că aparţineau lui Cezanne, Rembrandt, Renoir sau Picasso.
Un lucru curios, însă: deşi erau executate ireproşabil, picturile lui Gasparetto aveau subiectul dispus invers, ca şi cum le-ar fi văzut reflectate într-o oglindă. Paradoxal, verificat la ieşirea din transă, Gasparetto dovedea de fiecare dată că nu are nicio urmă de veleitate artistică. Pentru cercetătorii specializaţi în paranormal este dificil de dat un verdict în cele două cazuri: dacă spiritele artiştilor le ghidează penelul sau propria lor sensibilitate refulată? Şi astăzi încă se mai aşteaptă un răspuns la acest mister.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Un medium care intră în legătură cu pictorii defuncţi reuşeşte să creeze capodopere în doar câteva minute. La trei luni după moartea celebrului artist Pablo Picasso, în aprilie 1973, mediumul britanic Matthew Manning încearcă o comunicare cu spiritul defunctului. Concentrându-se puternic în timpul şedinţei de spiritism, simte cum mâna începe să-i alerge pe hârtie, animată de o putere nevăzută. Manning reuşeşte chiar să execute câteva desene în peniţă, exact în stilul lui Picasso.
