
Construcția megalitică de la Stonehenge, situată în câmpia Salisbury din sudul Angliei, este alcătuită din 162 de blocuri de piatră, înalte de câțiva metri. Aceste pietre sunt dispuse în cercuri concentrice. Cercetările efectuate au arătat că lucrările la acest monument arheologic, au început pe la 3100 î.Hr., în neolitic, și au durat până pe la 1500 î.Hr., începutul epocii bronzului, deci au durat mai mult de un mileniu. Stabilirea perioadei de construcție s-a făcut prin datarea cu carbon radioactiv a mangalului și a târnăcoapelor confecționate din coarne de cerb găsite în zona în care a fost înălțat acest veritabil monument preistoric. Trei popoare s-au succedat pe actualul teritoriu al Angliei în intervalul de timp în care Stonehenge a fost realizat. Blocurile dispuse în cercurile centrale ale complexului sunt din piatră vânătă sau din piatră de nisip aduse cu eforturi uriașe din zona muntoasă Prescelly, situată în sud-vestul Țării Galilor. Unele din aceste blocuri plate și lungi cântăresc nici mai mult nici mai puțin de 50 de tone. Era nevoie de 600 de oameni pentru transportarea pe teren accidentat a unei pietre având o asemenea greutate. Pentru înălțarea lor s-au folosit platforme din lemn și rampe din pământ. Constructorii acestui complex au dat dovadă de o organizare extraordinară și de un deosebit spirit întreprinzător.
Opiniile privind destinația acestei construcții maiestuoase sunt extrem de diferite. O structură cu o asemenea istorie lungă se pare că a îndeplinit în decursul timpului funcții diferite. Dintre cercetătorii care au studiat cu deosebită pasiune acest monument în încercarea de a-i dezvălui misterele se remarcă Christopher Chippindale, specialist în arheologie la Girton College din Cambridge (Marea Britanie), care a fost poreclit de colegii săi „domnul Stonehenge”. Acest om de știință, ca și alți istorici, nu exclud posibilitatea ca Stonehenge să fi îndeplinit la origine rolul de templu al Soarelui și al Lunii.
Astronomul Gerald Hawkins și istoricul John White, din Marea Britanie, au încercat să demonstreze în cartea lor sugestiv intitulată „Cheia enigmei Stonehenge” că această construcție a servit în antichitate drept observator astronomic și „ordinator”. Formațiile alcătuite din două pietre groase verticale și una așezată transversal deasupra lor serveau, în opinia cercetătorilor amintiți, la determinarea timpului de mișcare pe bolta cerească a Soarelui și Lunii. Sistemul de cercuri concentrice era utilizat la prevestirea eclipselor celor doi aștri. Astronomii au fost frapați, în momentul în care au testat acest „ordinator” de piatră, de precizia sa extraordinară.
Matematicianul rus Valentin Terebine a studiat planurile și schemele ce însoțeau textul cărții scrise de Gerald Hawkins și John White. El a studiat geometria acestui monument și a constatat că planul lui Stonehenge poate fi cuprins într-un pentagon neregulat care posedă proprietăți matematice uimitoare. Dimensiunile celor 5 inele concentrice ale monumentului megalitic coincid cu circumferința pentagonului. El este de părere că diametrele acestor inele reproduc pe cele ale Terrei și Lunii. Pentagonul conține un veritabil mesaj codificat privind existența unor raporturi între cercurile de la Stonehenge și structura altor monumente megalitice din împrejurimi, cum ar fi cele de la Averbury și Woodhenge. Matematicianul rus presupune că linia ce leagă Stonehenge de Woodhenge, lungă de 3.180 metri, are un sens astronomic profund și anume reproduce distanța de la Pământ la Lună exprimată în diametri tereștri. Diametrul lui Stonehenge, care este, după părerea sa, un model al celui al Terrei, reprezintă cu exactitate a 13-a parte din această linie. El arată că distanța dintre Stonehenge și mormântul rotund din apropiere constituie un model al raportului de 3,675 existent între diametrul Terrei și cel al Lunii, admițându-se o eroare de peste 2%. Într-un cerc trasat în jurul lui Stonehenge cu raza de 3180 metri se poate înscrie un pentagon uriaș cu ajutorul căruia se pot calcula punctele în care se situează toți megaliții din Anglia și din nordul Franței. Pozițiile acestor megaliți corespund cu rigurozitate legilor astronomiei și geodeziei.
Valentin Terebine nu exclude posibilitatea ca Stonehenge să fie un mesaj lăsat de extratereștrii care ne-au vizitat planeta în timpuri imemoriale. Se pune însă întrebarea cum au reușit aceștia să-i convingă pe oamenii din neolitic și din epoca bronzului să realizeze construcții ciclopice durabile după planurile lor. Locuitorii din antichitate nu au înțeles desigur vocația reală a acestor lucrări, dar le-au utilizat în scopuri științifice, în special în legătură cu îndeletnicirile lor. În opinia acestui matematician, studierea atentă a unor monumente ca Stonehenge ar putea duce la descoperirea unor legi ale științei necunoscute încă. La rândul său, John Michell consideră Stonehenge un instrument ce are în vedere să păstreze societatea umană în armonie cu procesele cosmice. Pe de altă parte, unii excentrici sunt de părere că Stonehenge ar fi servit drept cosmodrom pentru OZN-uri.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











