Întunericul din timpul crucificării lui Hristos: metaforă sau istorie reală?

La răstignirea lui Iisus Hristos, Noul Testament ne povesteşte despre un eveniment interesant: apariţia întunericului peste oraşul Ierusalim. Citim din Evanghelia după Matei (27:45: „Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea”). Despre ce întuneric e vorba? A fost o eclipsă sau doar o simplă metaforă?

Cât de autentice sunt evangheliile?

Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să ne întrebăm mai întâi: cât de autentice pot fi considerate scrierile celor 3 evanghelişti: Luca, Matei, şi Marcu? (În Evanghelia lui Ioan nu se vorbeşte de acest întuneric). Matei a fost unul din apostolii lui Iisus şi, astfel, a fost martor la evenimentele din vremea sa. Marcu a fost un tovarăş apropiat de-a lui Petru, acesta din urmă fiind şi el un apostol de-a lui Hristos. Luca a fost un doctor şi istoric grec care a investigat cu atenţie evenimentele din viaţa lui Hristos. Investigaţia sa istorică s-a bazat pe testimoniile directe şi indirecte de la Pavel, Petru, Iacob, Marcu, Fecioara Maria şi alţii. Luca e considerat a fi unul dintre cei mai de încredere istorici din toate timpurile.

J.A.T. Robinson, unul din cercetătorii de bază a Noului Testament, după o serie de studii şi cercetări, a ajuns la concluzia că există puternice dovezi istorice, textuale şi logice prin care toate aceste 4 evanghelii să fie datate între anii 40 şi 65 d.Hr. Iar Robinson nu este un creştin conservator. Bazându-se pe aceste date, aceasta înseamnă că Matei, Marcu şi Luca ar fi scris despre întunericul din timpul crucificării lui Hristos la 7-32 de ani după ce acest eveniment a avut loc (cel mai probabil crucificarea lui Hristos s-a întâmplat în anul 33). Comparativ cu alte poveşti istorice, Evangheliile stau foarte bine şi pot fi considerate ca fiind de încredere. Suetonius (69-130 d.Hr.), un istoric roman ce a scris despre trecerea armatei lui Iulius Caesar peste Rubicon (în anul 49 î.Hr.) la 110 ani de la acest eveniment, şi totuşi este considerat ca o sursă de încredere. Cele mai timpurii biografii ale lui Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) au fost scrise de Arrian (86-160 d.Hr.) şi Plutarh (46-120 d.Hr.), adică la circa 400 de ani după moartea sa, şi totuşi sunt considerate ca fiind surse de încredere.

Rudolph Pesch, cercetător german al Noului Testament, analizând limba, stilul, gramatica şi referinţele personale ale lui Marcu, a ajuns la concluzia că acesta a scris Evanghelia cel târziu în anul 37 d.Hr., ceea ce înseamnă nu mai mult de 4 ani de la evenimentele legate de crucificarea lui Hristos. Ceea ce înseamnă că cele 3 povestiri despre întunericul ce a apărut la crucificarea lui Hristos sunt timpurii, de încredere şi se bazează pe martori oculari.

Thallus crede că întunericul din timpul crucificării lui Hristos a fost o eclipsă de Soare

Thallus a scris o istorie a lumii est-mediteraneene, de la începutul războiului troian şi până în vremea sa (circa 52-53 d.Hr.). Deşi scrierile sale originale s-au pierdut, el este citat frecvent de Sextus Julius Africanus (160-240 d.Hr.), un istoric creştin renumit în vremea sa. Africanus spune că: „Thallus, în cartea a treia a istoriilor sale, explică întunericul din timpul crucificării lui Iisus ca o eclipsă de Soare, ceea ce nu mi se pare a fi rezonabil”. Aşadar, Thallus a încercat să găsească o explicaţie naturală întunericului din timpul crucificării lui Hristos.

Istoricul grec Phlegon crede şi el că a fost vorba de o eclipsă

Phlegon a fost un istoric grec care a scris o cronologie extinsă în jurul anului 137 d.Hr. Iată ce spune el:

„În cel de-al patrulea an al celei de a 202 Olympiade (n.t., adică anul 33 d.Hr.), a fost cea mai mare eclipsă de Soare, făcându-se noapte la ora 6 a zilei, astfel încât stelele au apărut pe cer. În timpul acesta, a fost un mare cutremur în Bithynia, iar multe lucruri s-au dărâmat în Niceea”.

Astfel, Phlegon a oferit o dovadă foarte puternică a celor 3 povestiri evanghelice, el identificând şi anul şi ora din timpul zilei. În plus, el scrie şi despre un cutremur ce a acompaniat întunericul, confirmând astfel ceea ce s-a scris în Evanghelia după Matei (27:51): „Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat”.

Africanus nu crede că întunericul a fost o eclipsă

Africanus (care era un păgân convertit la creştinism) a compus cel de-al cincilea volum al „Istoriei lumii” în jurul anului 221 d.Hr. Învăţăturile sale istorice l-aun impresionat atât de mult pe împăratul roman Alexandru Severus, încât acest l-a însărcinat oficial să construiască biblioteca imperială la Panteonul din Roma. Africanus scrie, referitor la întunericul din timpul crucificării lui Hristos:

„Întreaga lume s-a scufundat atunci într-un întuneric de temut; pietrele au fost lovite de un cutremur, şi multe locuri din Iudeea şi alte zone au fost lovite. Thallus, în cartea a treia a istoriilor sale, explică întunericul din timpul crucificării lui Iisus ca o eclipsă de Soare, ceea ce nu mi se pare a fi rezonabil. Evreii celebrează paştele în ziua a 14-a a lunii, iar patimile Mântuitorului nostru au avut loc cu o zi înainte de acest eveniment; dar, o eclipsă de Soare are loc doar atunci când Luna acoperă Soarele. Eclipsa nu poate avea loc decât în intervalul cuprins între prima zi a Lunii noi şi ultima zi a Lunii vechi; cum ar putea apărea o eclipsă, atunci când Luna se află opusă diametric Soarelui!? (…) Phlegon mai aminteşte că în timpul lui Tiberius Caesar, în timpul Lunii pline, a avut loc o eclipsă totală de Soare, de la ora 6 până la 9, ca cea de care vorbim. Dar ce are în comun o eclipsă cu un cutremur, cu pietrele care se despică şi cu învierea morţilor, producând o asemenea perturbaţie în întreg Universul?”

Diagrama fazelor Lunii arată că o eclipsă de Soare era imposibilă în timpul crucificării lui Hristos

Africanus argumentează logic şi ştiinţific că o eclipsă de Soare nu poate avea loc în timpul ciclului lunar din timpul paştelui evreiesc, aşa cum se poate vedea şi din diagrama din stânga. De asemenea, Africanus pune la îndoială că ar putea exista vreo legătură între eclipsă, cutremur şi evenimentele miraculoase relatate în Evanghelia lui Matei. Eclipsele nu produc cutremure şi nici învieri ale morţii. De asemenea, mai ştim că eclipsele totale de Soare durează câteva minute şi nu 3 ore. Astfel, pentru Africanus explicaţiile naturale pentru întunericul de la crucificarea lui Hristos erau total insuficiente.

Întunericul din timpul crucificării a fost local sau pe întreg Pământul?

Mulţi s-au întrebat dacă întunericul respectiv a fost un fenomen local sau global. Marea majoritate a traducerilor biblice spun că întunericul a fost „peste zonă”, „peste întreaga zonă”, oferind astfel un caracter local fenomenului. Totuşi, unele traduceri ale Evangheliei lui Luca spun că întunericul s-a abătut peste întreg pământul.

Cuvântul grec pentru „pământ” este „geos”, de la „geologie”. E posibil ca fenomenul de întuneric să fi fost unul local sau regional, iar, dacă a fost aşa, sunt şanse ca el să se fi extins peste o regiune extinsă. Dr. Paul Maier, profesor de istorie veche la Universitatea Western Michigan scrie că „Acest fenomen a fost, evident, vizibil, în Roma, Atena şi alte oraşe mediteranene”.

Totuşi, Africanus scrie despre întuneric ca despre un eveniment global. Tertullian, un alt faimos scriitor creştin, vorbeşte despre întunericul crucificării lui Hristos ca despre un eveniment cosmic sau mondial: „În momentul morţii lui Hristos, lumina s-a îndepărtat de la Soare, iar Pământul s-a întunecat în mijlocul zilei”.

De ce acest întuneric nu a fost menţionat şi de alţi istorici?

Există mulţi sceptici care se întreabă de ce acest întuneric nu este relatat şi în Evanghelia lui Ioan. Dar, a nu se uita că toţi cei 4 evanghelişti au fost independenţi unul de celălalt, aşa că fiecare a înregistrat detalii secundare diferite despre acelaşi eveniment. Tot aceiaşi sceptici se întreabă de ce scriitori ca Josephus, Tacitus, Suetonius sau Plinius cel Tânăr, ce au trăit în sec.I-II d.Hr. nu au menţionat acest întuneric. Dar, a nu scrie despre ceva nu înseamnă neapărat că acel lucru nu a avut loc. E nerezonabil a crede că fiecare din istoricii mai sus menţionaţi trebuiau să includă fiecare detaliu şi eveniment, acest lucru făcând-o astfel alţi istorici ca Thallus şi Phlegos.

Concluzia este următoarea: întunericul din timpul crucificării lui Hristos chiar a avut loc şi e posibil ca acesta să nu fi fost un fenomen astronomic explicabil, ci chiar o „minune dumnezeiască”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.