Într-un tablou din 1562, au fost pictaţi dinozauri, cu 3 secole înainte de descoperirea oficială a scheletelor lor?
Pieter Bruegel cel Bătrân (1525 – 1569) este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
Una din picturile sale – „Sinuciderea lui Saul” – (1562) se află în colecția Muzeului Kunsthistorisches din Viena, prezentând o scenă biblică.
În fundalul tabloului unii au observat că pictorul flamand ar fi pictat nişte oameni care se află pe nişte creaturi ce seamănă cu dinozaurii, o descoperire uluitoare ţinând cont de faptul că scheletele de dinozauri au fost descoperite abia în secolul al XIX-lea, deci peste 3 secole faţă de momentul pictării tabloului.
Însă, există alţii care spun că ceea ce a pictat Bruegel cel Bătrân nu erau dinozauri, ci… girafe, elefanţi sau cămile! Care este până la urmă adevărul? Voi decideţi!
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Pieter Bruegel cel Bătrân (1525 – 1569) este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
