În septembrie 1962, cercetătoarea elveţiană Lou Zinsstag a primit o scrisoare de la prietenul ei, care în perioada respectivă era redactor şef la „Flying Saucer Review” („Revista Farfuriilor Zburătoare”). Iată ce spunea în scrisoarea respectivă: „O colegă de birou, binecunoscută redactoare a unuia din jurnalele noastre pentru femei, m-a abordat cu o povestire senzaţională. Nu-şi dăduse seama mai devreme că puteam fi interesat de subiect. Fratele ei, spunea, este unul din specialiştii cei mai mari ai unei faimoase firme britanice de aeronautică. Acum cinci ani a fost invitat în Statele Unite, împreună cu alţi câţiva experţi în domeniu pentru a cerceta o farfurie aflată la sol şi a-l cunoaşte pe pilotul acesteia. S-a dus acolo, iar pilotul respectiv comunica telepatic şi le-a spus celor adunaţi acolo că fiinţe asemănătoare lui se infiltraseră printre noi…“
Alte detalii ale presupusei întâlniri din 1957 au fost furnizate de John Lade, într-o scrisoare adresată lui Richard Hall, secretarul de atunci al National Investigations Committee on Aerial Phenomena (NICAP), din Statele Unite:
„Să-ţi spun că am prins un fir, o scurgere de informaţii venind de la un tip care acum câţiva ani a fost chemat la o întrunire internaţională la voi, să vadă un OZN de tipul celor semănând cu două farfurii puse una peste alta. Pilotul (îmbrăcat într-un costum de zbor, avea părul lung şi o înfăţişare distinsă, ariană) s-a adresat telepatic adunării oamenilor de ştiinţă şi experţilor în aeronautică. Ni s-a spus că a fost o experienţă extraordinară, audienţa, care spărgea când şi când tăcerea prin hohote de râs, dovedind că recepţiona cu succes mesajul. Dar când pilotul a trecut la descrierea sursei de energie utilizate, audienţa şi-a slăbit concentrarea şi chiar cei mai străluciţi savanţi prezenţi nu mai puteau urmări noile concepte ce li se ofereau…”
Să fi fost totul doar în imaginaţia unor oameni sau chiar aceste lucruri s-au întâmplat în secret?