Incredibila poveste a lui Grant Breiland, adolescentul abordat de doi oameni în negru
În seara zilei de 2 octombrie 1981, la orele 21:30, Grant Breiland, un adolescent de 16 ani din oraşul Victoria (Columbia Britanică, Canada) ieşise în faţa casei împreună cu familia sa pentru a conduce nişte musafiri. Privind din întâmplare spre cer, băiatul vede o stea deosebit de mare, cam la înălţimea norilor. Ciudata apariţie i s-a părut suspectă şi s-a repezit în casă pentru a lua aparatul său de emisie-recepţie, pe care îl folosea mai ales în misiunile voluntare de prindere a răufăcătorilor.
Transmite un apel către cei de la Mount Tolmie, întrucât de acolo vizibilitatea era mult mai bună. Un oarecare N.B. i-a comunicat că şi el vede o lumină mare, albă pe cer. Grant şi-a luat binoclul: a putut astfel să observe cum acea lumină îşi schimbă culoarea, devenind dintr-o dată roşie. Era un obiect discoidal, având cupola întoarsă în jos. Pe suprafaţa obiectului se plimba o lumină roşie, dându-i ocol pe întreaga circumferinţă, într-o mişcare circulară continuă. La un moment dat, lumina cea roşie s-a oprit două secunde şi a lansat un fascicul roşu puternic spre sol, apoi şi-a reluat mişcările, după care obiectul a dispărut.
La numai câteva ore după observaţie, la orele cinci dimineaţa, în Victoria s-a produs o descărcare electrică de o intensitate fără precedent: se aude o bubuitură ca de tunet, urmată imediat de o rafală de ploaie; o scurtă pană de curent care este remediată de specialişti. Dar pentru cei din zonă un asemenea fapt era un lucru neobişnuit, furtunile şi tunetele fiind o raritate.
Trei zile mai târziu, Grant intră în antreul unui populat magazin K-Mart de lângă casa lui, pentru a face unele cumpărături. Cum nu a găsit ceea ce căuta, s-a gândit să dea un telefon unui prieten. Prietenul nu era însă acasă, aşa că a dat să iasă din cabina telefonică, când a zărit afară (parcă aşteptându-l) doi bărbaţi ciudaţi, stând aproape unul de celălalt. Erau probabil de la poliţie, după severitatea care li se citea pe fată. Grant aruncă o privire în jur şi remarcă cu stupoare că nu mai era nimeni în holul magazinului/deşi cu câteva minute înainte fusese acolo un adevărat du-te vino. Atât pe stradă, cât şi în complex era o mulţime de lume, dar nimeni nu intra şi nu ieşea din magazin.
Brusc, străzile devin pustii…
Cei doi stăteau nemişcaţi, parcă înţepeniţi. Erau îmbrăcaţi complet în negru, inclusiv cămăşile de sub haină, care erau încheiate strâns la gât, deşi nu se vedea nici un nasture. Nu purtau cravată. Ceea ce i-a atras cel mai tare atenţia lui Grant a fost faptul că cei doi nu aveau unghii la mâini şi nici sprâncene. Erau negricioşi la faţă, cu buzele de aceleaşi culoare cu a restului pielii, lobi ai urechilor dreptunghiulari. Ochii negri, fără luciu, priveau într-un mod nefiresc. Feţele erau lipsite de expresie, vocea fără nici o inflexiune.
În tot timpul discuţiei care urmă, nu clipiră şi nu se mişcară din loc. Bărbatul (să îi spun) nr.1 şi-a ţinut mereu gura întredeschisă; gura arăta ca un dreptunghi! Amândoi aveau o dantură perfectă, dinţi regulaţi.
Bărbatul nr.1 îl întreabă pe Grant cu o voce rigidă, cu timbrul egal, ca un robot: „Cum te cheamă?” Grant a ripostat: „Nu vreau să îţi spun”. Atunci bărbatul celălalt îl întrebă: „Unde locuieşti?” Grant dă acelaşi răspuns hotărât. Îi mai puseră unele întrebări, dar băiatul refuză să le mai răspundă. Aşa încât cei doi făcură un fel de stânga-împrejur şi ieşiră în stradă. Au plecat cu paşi ţepeni, fără a îndoi genunchii. Grant s-a grăbit să iasă şi el, apoi i-a urmărit până când bărbaţii s-au oprit la marginea unui teren viran.
Afară începe să plouă şi cei doi stau în ploaie, aşteptând parcă ceva. Uitându-se prin jur, Grant constată cu uimire că pe stradă nu mai era nimeni, nici oameni, nici maşini, deşi cu câteva minute înainte a văzut persoane trecând pe trotuar şi maşini alergând în susul şi în josul străzii. În acel moment a avut senzaţia că cineva îl strigă, întoarse capul dar… nu era nimeni. Lipit de perete, se uita la cei doi bărbaţi care ajunseseră acum la jumătatea terenului, când deodată aude din nou numele lui. Nimeni însă nu era în acea zonă.
În momentul când îşi îndreptă privirea spre locul unde i-a văzut pe „bărbaţii în negru”, a rămas de-a dreptul şocat: bărbaţii dispăruseră brusc, ca şi cum s-ar fi volatilizat în aer. Îndreptându-se spre locul unde ştia sigur că i-a văzut ultima oară, observă că pe sol nu erau imprimate niciun fel de urme de paşi. I s-a făcut frică şi o luă la fugă până la prima staţie de autobuz.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În seara zilei de 2 octombrie 1981, la orele 21:30, Grant Breiland, un adolescent de 16 ani din oraşul Victoria (Columbia Britanică, Canada) ieşise în faţa casei împreună cu familia sa pentru a conduce nişte musafiri. Privind din întâmplare spre cer, băiatul vede o stea deosebit de mare, cam la înălţimea norilor. Ciudata apariţie i s-a părut suspectă şi s-a repezit în casă pentru a lua aparatul său de emisie-recepţie, pe care îl folosea mai ales în misiunile voluntare de prindere a răufăcătorilor.
