În epopeea hindusă „Mahabharata” – veche de 9.000 de ani – se vorbeşte despre un „avion cu reacţie” ce făcea un zgomot infernal. Ce nevoie aveau „zeii” să se deplaseze atât de zgomo­tos?

Un pasaj din epopeea hindusă „Mahabharata”, compus cu aproape 9 mi­lenii în urmă, relatează următoarele: „Bhima zbura cu vimana lui, lăsând în urmă o uriașă dâră de lumină, mai străluci­toare ca Soarele și făcând un zgomot asemănător tune­tului furtunii”. Această „dâră de lumină” nu putea fi coada unei comete, pentru că în acest caz nu s-ar fi auzit niciun zgomot de pe cer. Ea pare mai curând un fel de „dâră de condensare”, asemănătoare celei lăsate de avioa­nele cu reacție sau poate ceva în genul fascicolului pos­terior de lumină proiectat de unele obiecte aeriene necu­noscute, observate recent.

În orice caz, acest ciudat vehicul, asemănător rachetelor sau reactoarelor moderne, este prea „tehnic” descris pentru a fi doar o pură fante­zie. Ce nevoie aveau „zeii” să se deplaseze atât de zgomo­tos? O formațiune de nori ar fi fost neluminoasă și silen­țioasă, iar un fulger globular n-ar fi urmat o traiectorie rectilinie atât de lungă. Toate aceste „identificări” actuale sunt tot atât de neconvingătoare ca și afirmația că arma care a distrus unele orașe antice din India, trecându-le în neființă într-o clipă, era de fapt un uriaș incendiu sau o erupție vulcanică.

Trebuie să presupunem că autorii Mahabharatei puteau să deosebească un fenomen natural de unul artificial și, în fond, ce incendiu s-ar fi propagat simultan pe câțiva kilometri pătrați, orientat de sus în jos? În ceea ce privește ipoteza erupției vulcanice, ele­mentele caracteristice (cum ar fi căderea de pietre și cenușă, valul de lavă sau gazele toxice) nu sunt mențio­nate, iar în ultimii 100.000 de ani nu s-au semnalat erupții vulcanice în Peninsula Indiană.