Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO

În anii 1930, în Dobrogea de sud creşteau cămile cu două cocoaşe


Un reportaj din cotidianul „Dimineaţa” din 24 august 1935 ne vorbeşte despre cămilele din Dobrogea. Dacă credeţi că aceste animale cocoşate există doar prin deşerturile din Arabia, Africa sau Asia, atunci să ştiţi că vă înşelaţi. Cămilele au existat şi în sudul Dobrogei cel puţin în prima jumătate a secolului XX, după care au dispărut. Ele au trăit în anii ’30 în satul Duranlar, astăzi Belgun, comuna Kavarna, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Duranlar a făcut parte din România între anii 1913 – 1940. Citez din reportaj:

* Multe automobile au oprit în satul Duranlar şi multe feţe distinse au coborât din maşini şi trăsuri în această neînsemnată localitate, pentru a vedea un lucru unic în România: cămilele bactriane, aflate în posesia domnului Z. Holevici, proprietar la Duranlar.

* Văzute printre tufele de scaieţi, un puternic sentiment exotic începe să ne cuprindă: ni se pare că suntem în stepele Asiei. Oprim trăsura la oarecare distanţă, pentru ca aceste ciudate fiinţe, cu aspect de animale apocaliptice, să nu se sperie de cai. Cu aparatele fotografice în mâini, ne apropiem de ele. Sunt în total 5: un mascul tânăr, trei femele, dintre care una bătrână şi chioară şi un pui de sex masculin. Sunt masive, înalte, însă cu picioarele scurte, ceea ce le face să nu fie tocmai simpatice la vedere, ba chiar să inspire un fel de teamă şi repulsie. În partea de sus a picioarelor dinainte ca și in partea de jos a gâtului au câte o pernă de lână.

* Culoarea lor e cenușie-gălbuie, care se armonizează de minune cu aceea a stepei arse de soare. Gâtul lor e lung și îndoit în sus. Pe spinare se ridică două cocoaşe, caracter ce deosebeşte cămilele bactriane de dromaderi. Din când în când animalele se privesc indiferente, cu ochii lor mari şi fixi, rumegând înainte. Masculul face câţiva paşi spre noi, legănându-se încet, ca o corabie.

* În acest peisaj de stepă, presărat cu scaieţi, în faţa acestor animale atât de caracteristice de stepă şi pustiu, care pasc liniştite şi indiferente printre mărăcini, impresia că suntem în stepele Asiei devine din ce în ce mai puternică. Căci, după cum se ştie, cămilele bactriane sau cu două cocoaşe, înlocuiesc dromaderii în Asia centrală şi orientală, unde, încă din timpuri imemorabile, sunt întrebuinţate ca animale de povară de către tătari, mongoli şi chinezi.

* Din cauza marii sale greutăţi, cămila bactriană nu poate fi folosită ca animal de şea, cum e dromaderul. Dar ca animal de povară, cămila cu două cocoaşe este un animal extrem de preţios, cu care şi astăzi se face un întins comerţ in interiorul Asiei. Blana deasă a acestui animal îi permite dealtfel să reziste şi unui climat mai riguros, putând fi deci folosit foarte bine chiar şi in timpul iernii.

* Cămilele bactriane de la Duranlar şi de pretutindeni unde există, se hrănesc cu o hrană exclusiv vegetală şi nu sunt deloc dificile în alegerea alimentelor, mulţumindu-se cu nutreţul cel mai prost si chiar cu resturile de nutreţ de la celelalte vite. Ele sunt capabile să se hrănească timp de mai multe săptămâni cu plantele cele mai sărate şi mai amare ale stepei, pe care le refuză celelalte animale, apoi cu buruienele cele mai uscate şi mai tăioase şi ramurile pe jumătate uscate. La nevoie se mulţumesc şi numai cu un coş vechi de inele împletite sau cu vreo rogojină ruptă.

* Împinse de foame, cămilele bactriane sunt în stare să mănânce chiar pături pierdute, pește, oase sau pielea altor animale. Gardurile vii, de mărăcini, trebuie protejate contra acestor animale, care le-ar mânca până la rădăcină. Căci ghimpii cei mai ascuţiţi nu rănesc niciodată gura acestor animale. De asemenea, cămilele bactriane pot răbda foarte mult de sete, mulţumindu-se adesea cu apa sălcie a lacurilor sărate de stepă şi pustiu.

* Fiind de origine asiatică, cămila bactriană poate rezista foarte bine climatului pontic, de stepă, al Dobrogei, care dacă vara e cald și uscat, iar iarna e destul de rece. Mulţumindu-se cu resturle nutreţului celorlalte animale domestice, bând apă rar şi puţină şi neavând nevoie de grajduri speciale, trăgând la plug mai bine ca bivolii, cămilele bactriane sunt o adevărată binefacere pentru un ţinut atât de neospitalier ca Dobrogea. Altădată numărul lor era cu mult mai mare la Duranlar, atingând şi cifra de 25 capete.


Lasă un comentariu