
„Maurii” au fost triburile de berberi nomazi din Africa de Nord, care au fost convertiți la islamism de arabi în secolul al VII-lea și care i-au sprijinit pe arabi în cucerirea Peninsulei Iberice ca trupe de luptă. O mare parte din mauri au fost izgoniți din Spania în secolul al XV-lea. În antichitate, romanii și cartaginezii îi numeau mauri pe băștinașii berberi din nordul Africii. Termenul a fost aplicat la început berberilor, iar apoi cuceritorilor musulmani. În urma expansiunii Imperiului Arab și a cuceririlor sale, cuvântul „mauri” îi desemna pe toți arabii, în literatura medievală europeană.
Maurii aveau o atitudine „duşmănoasă” faţă de femei. Astfel, bărbaţii mauri spun că femeile sunt „amicile diavolului”, pentru că posed „djinni”, care le ajută să practice vrăjitoria, şi de fapt multe din femei ar fi draci în formă de femeie. Se spune că atunci când a murit Shem Harush, sultanul djinnilor, a rămas de la dânsul o fată, care încă trăieşte, şi care ajută se*ului său să facă rele. De aici credinţa maurilor că toate femeile sunt rele şi sunt instrumente magice.
Privirea femeilor este primejdioasă, spun maurii. La ospeţe ele mănâncă separat şi întâi, pentru ca să nu-i deoache pe bărbaţi cu viclenii. Femeile, spun maurii, au mare putere asupra blestemelor. Blestemul unei femei este mai de temut decât blestemul profetului Mahomed însuşi.
Oricum, islamul nu priveşte femeia cu ochi buni. Musulmanii susţin că depravarea femeii este cu mult mai mare ca a bărbatului. Se spune, în tradiţia musulmană, că profetul Mahomed ar fi zis: „N-am lăsat alt blestem mai mare asupra bărbatului decât pe femeie”.