Grădina Edenului din Biblie s-a aflat în zona Indoneziei, şi nu în Orientul Mijlociu?
Ce s-ar întâmpla dacă Grădina Edenului nu ar fi în Orientul Mijlociu, așa cum se crede în mod obișnuit, ci de fapt în Asia de Sud-Est? Mai exact, în Sundaland – o masă de uscat masivă care a conectat Indonezia, Malaezia și alte regiuni în timpul erei glaciare. Această idee este expusă în cartea „Eden in the East: The Drowned Continent of Southeast Asia” de Stephen Oppenheimer, carte ce o puteţi găsi pe amazon.com. Iată câteva idei din această carte:
* În urmă cu mult timp în urmă, Sundaland era un paradis luxuriant și fertil. Când epoca glaciară s-a încheiat și nivelul mării a crescut, această vastă masă de pământ a fost scufundată sub Marea Chinei de Sud. Locuitorii din Sundaland s-au strămutat, purtând cu ei miturile și poveștile lor, care în cele din urmă au evoluat în „paradisul pierdut” și în legende despre un „mare potop”, precum şi în legenda Grădinii Edenului.
* Mituri despre un mare potop se găsesc în diferite culturi ale lumii. Dacă toate vorbesc despre același eveniment catastrofal: scufundarea Sundaland-ului? Gândiți-vă la povești precum Arca lui Noe, legendele mesopotamiene și folclorul din Asia de Sud-Est: toate ar putea indica această origine. Apoi, Biblia descrie Edenul ca fiind înconjurat de fluvii. Cei mai mulți presupun că acestea sunt Tigrul și Eufratul, dar dacă fluviile la care se referă ar fi cele care au trecut cândva prin Sundaland înainte de a dispărea sub ocean?
* Oppenheimer sugerează că, pe măsură ce oamenii din Sundaland s-au dispersat în locuri precum India, Orientul Mijlociu și alte zone, povestea patriei lor s-a transformat și s-a adaptat la noi contexte. Ar putea fi povestea Edenului o astfel de reinterpretare? În plus, ce-ar fi dacă Sundaland a fost unul dintre cele mai vechi centre culturale ale umanității? Deoarece acum se află sub apă, o mare parte din istoria sa rămâne necunoscută. Dar poate că aceste povești ale „paradisului pierdut” reflectă amintirile colective ale unui tărâm scufundat.
Este fascinant să ne imaginăm Edenul ca pe un pământ tropical, ascuns acum sub ocean. Aşadar… ar fi putut Grădina Edenului să se afle în Asia de Sud-Est şi nu în Orientul Mijlociu?
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Ce s-ar întâmpla dacă Grădina Edenului nu ar fi în Orientul Mijlociu, așa cum se crede în mod obișnuit, ci de fapt în Asia de Sud-Est? Mai exact, în Sundaland – o masă de uscat masivă care a conectat Indonezia, Malaezia și alte regiuni în timpul erei glaciare. Această idee este expusă în cartea „Eden in the East: The Drowned Continent of Southeast Asia” de Stephen Oppenheimer, carte ce o puteţi găsi pe amazon.com. Iată câteva idei din această carte:
