Acest cercetător susține că a găsit modalități de a scăpa de simularea (Matrixul) în care trăim… dar, ce părere are Creatorul simulării?
Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Dr. Roman Yampolski este un cercetător care susține că a găsit modalități de a scăpa de simulare. Există modalități prin care oamenii ar putea încerca să-și iasă din realitatea greșită în care ei se află și să intre în realitatea de bază. Cu toate acestea, consecințele unui astfel de plan de evadare sunt, de asemenea, necunoscute. Dr. Yampolski este o figură foarte apreciată în domeniul Inteligenței Artificiale (AI); el deține o funcție titulară ca profesor de informatică la Universitatea din Louisville, unde este, de asemenea, directorul fondator al Laboratorului de Securitate Cibernetică, un centru recunoscut la nivel global pentru cercetarea în domeniul securității computerelor, biometriei și criminalisticii. Cercetarea sa se concentrează în primul rând pe asigurarea faptului că dezvoltarea rapidă a AI va rămâne sigură și benefică pentru umanitate. Dr. Yampolski este un avocat proeminent pentru înțelegerea și abordarea riscurilor potențiale ale AI avansate. El este, de asemenea, un autor prolific, cu numeroase articole de jurnal și lucrări de cercetare care au fost citate pe scară largă atât în cercurile științifice, cât și în mass-media. Perspectivele sale au fost prezentate în reviste precum „New Scientist”, „Science World Magazine”, BBC și MSNBC, subliniind impactul larg și recunoașterea contribuțiilor sale la siguranța și etica AI.
El mai sugerează faptul că o AI superinteligentă ar putea „echipa” simularea, oferindu-ne o modalitate de a scăpa. Această idee se bazează pe ideea că o AI superinteligentă ar putea identifica și exploata defectele codului realității simulate, oferindu-ne astfel un mijloc de a o transcende.
Ideea că oamenii ar putea trăi într-o simulare este de fapt destul de veche. Filosoful francez Rene Descartes a menționat-o în secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, ideea a devenit mai populară în comunitatea științifică după ce filozoful de la Universitatea din Oxford, Nick Bostrom, a scris un articol detaliat despre ea în 2003. Bostrom a estimat că există aproximativ 20% șanse să trăim într-un computer extraterestru super-avansat.
Dr. Yampolski crede că, dacă trăim într-o simulare, ar trebui să putem găsi o modalitate de a ieși din ea. Elon Musk crede că există o șansă foarte mare (mai mult de 99,99%) ca să fim într-o simulare. Yampolski se uită la exemple din jocuri video și idei din mecanica cuantică pentru a arăta cum ne-am putea ieși.
În lucrarea sa din 2023 – „How to Escape From the Simulation” – dr. Yampolski se întreabă că, dacă suntem într-o simulare, putem scăpa din ea? Dar, de ce-am dori asta? Ar fi mai multe motive, cum ar fi accesul la „lumea reală” sau la realitatea de bază, care are mai multe cunoștințe și resurse ce ar putea duce la descoperiri științifice majore. În realitatea de bază, am putea răspunde la mari întrebări filozofice despre originile noastre, conștiința, scopul și natura Creatorului nostru.
Dacă această lume nu este reală, evadarea ne-ar ajuta să înțelegem adevăratele noastre obiective și ne-ar oferi multe beneficii potențiale, cum ar fi controlul mașinilor superinteligente, atingerea nemuririi și evitarea riscurilor existențiale. Ar putea oferi, de asemenea, bogăție, putere și capacitatea de a face mai mult bine. Evadarea ar oferi, de asemenea, o dovadă solidă că trăim într-o simulare. Dr. Yampolski sugerează că, dacă reușim să scăpăm de simulare și să accesăm codul sursă al Universului, ar putea fi posibil să reparăm lumea în miezul ei, eliminând suferința.
Dr. Yampolski propune că scopul vieții ar putea fi acela de a scăpa de lumea falsă și de a o îmbunătăți prin înlăturarea suferinței, ajutându-i pe alții să găsească cunoștințe reale sau evadând dacă aceştia îşi doresc. În cele din urmă, pentru a avea un impact semnificativ, ne-am concentra pe lumea reală, nu pe cea simulată, pentru că, deși putem fi într-o simulare, suferința noastră este reală. Pentru a face studiul mai serios, dr. Yampolski alege să se concentreze doar pe metodele de evadare legate de securitatea cibernetică, cum ar fi hacking-ul și ingineria socială, și evită să caute mai multe metode alternative sau spirituale, cum ar fi meditația, psihedelicele, visele, magia sau practicile religioase.
Dar, ce înseamnă să evadezi din această realitate? Dr. Yampolski descrie diferite niveluri de evadare din simulare, de la simpla conştientizare că ne aflăm într-o simulare, până la preluarea controlului asupra lumii reale, inclusiv asupra simulatoarelor. El își imaginează un scenariu în care agenții (cum ar fi oamenii) încep prin a nu ști că se află într-o simulare, dar treptat ajung să suspecteze acest lucru prin dovezi. Odată ce identifică erori sau inconsecvențe în simulare, le-ar putea exploata pentru a aduna informații despre lumea reală sau chiar pentru a manipula simularea în sine. În cele din urmă, ar putea fi capabili să-și încarce conștiința în lumea reală, unde ar putea avea un anumit control atât asupra lumii reale, cât și asupra simulatoarelor. El oferă exemple precum un pește care folosește un robot pentru a naviga pe uscat sau creierul unui vierme care este încărcat pentru a controla un robot. Acestea ilustrează modul în care evadarea unei simulări ar putea implica schimbarea avatarurilor sau a corpurilor pentru a se adapta la noi medii. Dacă simularea are mai multe straturi, evadarea ar putea duce la o altă lume simulată, mai degrabă decât la cea reală. Cu toate acestea, chiar și evadările parțiale ar putea oferi informații valoroase. În unele cazuri, se poate încerca evadarea, creând o nouă simulare sau lucrând cu alții, posibil chiar apelând la simulatoare pentru ajutor. Evadarea finală ar putea implica închiderea simulării în sine.
Dacă simularea este menită să fie o „închisoare” sau un mediu controlat pentru agenți periculoși, probabil că ar avea caracteristici de securitate puternice. Pe de altă parte, o simulare făcută pentru divertisment ar avea probabil mai puțină securitate, ceea ce face mai ușoară evadarea. Simularea ar putea fi chiar proiectată ca o „cameră de evadare” în care scopul este de a rezolva puzzle-uri pentru a scăpa, cu avantajul suplimentar de a-i identifica pe cei care ar putea scăpa sau de a dezvolta superinteligență. Alte posibilități pentru scopul simulării includ studii științifice, instruire sau explorare istorică, care ar putea să nu necesite securitate de nivel superior.
Dr. Yampolski sugerează, de asemenea, două tipuri de simulări: o simulare parțială, în care mediul este virtual, dar agenții nesimulați (ca noi) sunt scufundați și o simulare completă, în care totul, inclusiv agenții și mediul, este generat. Într-o simulare parțială, pur și simplu închiderea acesteia ne poate întoarce la lumea reală, dar o simulare completă ar necesita o abordare mai complexă.
Cum am putea evada? Cel mai simplu mod de a scăpa de simulare ar putea implica obținerea ajutorului de la cineva din afară, de preferință cineva care înțelege cum arată simularea. Acest lucru ar putea implica un tip de atac de inginerie socială, care ar fi dificil de realizat, pentru că nu știm nimic despre viața în afara simulării și nici nu avem o modalitate de a comunica cu ceilalți sau chiar limbajul potrivit.
O altă posibilitate este o tranzacție acauzală, în care am putea schimba ceva cu creatorii simulării, fără comunicare directă. Dacă simularea noastră este observată, am putea încerca să arătăm că știm că suntem simulați și să apelăm la empatia creatorilor, în speranța că vom primi ajutor. Un plan de evadare presupune să convingem simulatorii să vorbească cu noi, să găsească o modalitate de a comunica și să le oferim un motiv pentru a dori ca noi să ne alăturăm lumii reale.
Dr. Yampolski explică că suntem în fazele incipiente ale cercetării modului de a scăpa de simulare, această lucrare fiind primul pas. Deoarece în prezent nu avem capacitatea de a citi sau modifica codul sursă al simulării, cea mai bună abordare a noastră este să studiem Universul la cea mai mică scară, cum ar fi mecanica cuantică, pentru a găsi efecte exploatabile. El sugerează că fiecare nou experiment al mecanicii cuantice ar putea fi văzut ca o încercare de a pirata simularea.
Cercetătorul susţine că, dacă simularea rulează pe un computer cuantic, ar putea fi nevoie să folosim „fenomene cuantice” precum inseparabilitatea cuantică, suprapunerea și teleportarea – care sfidează fizica clasică și ar putea fi erori în sistem. În timp ce aceste efecte sunt de obicei observate la nivel microscopic, aplicarea lor în lumea mai mare ne poate permite să le exploatăm.
AI este deja folosită pentru a proiecta experimente cuantice, iar acest lucru se va accelera probabil pe măsură ce AI continuă să avanseze. Yampolski sugerează că, deși s-ar putea să nu fim suficient de deștepți pentru a pirata simularea acum, o superinteligență AI ar putea în cele din urmă să o facă pentru noi. Dar înainte de a ne baza pe AI, cercetătorul sugerează că mai întâi avem nevoie de dovezi solide pentru a demonstra că nu trăim deja în realitatea de bază.
Dr. Yampolski observă că încercările anterioare de a pirata simularea nu au avut niciun efect observabil. Acestea includ încercarea de a comunica cu simulatoarele prin rugăciune, gândire magică sau acțiuni lipsite de etică, cum ar fi tortura, precum și activități precum mineritul bitcoin și experimente științifice. Nimic nu a funcționat până acum pentru a demonstra că simularea este vulnerabilă sau poate fi controlată. În cele din urmă, dr. Yampolski susține că motivul pentru care nu am reușit să scăpăm sau să detectăm simularea ar putea fi din cauza limitărilor înțelegerii noastre. Creatorii simulării, dacă există, ar putea fi atât de diferiți de noi încât nici nu putem începe să înțelegem cum funcționează sau percepem realitatea, iar încercările noastre se pot baza pe presupuneri incorecte.
