
Un om de știință controversat (Melvin Vopson, profesor asociat de fizică la Universitatea din Portsmouth) este susţinătorul înfocat al teoriei conform căreia noi trăim într-o simulare. Vopson spune că dilatarea timpului pare posibilă într-o simulare. Conform acestei idei, în același mod în care visele noastre se pot simți a dura mult timp (chiar zile întregi), dar durează doar câteva minute în viața reală, o viață întreagă într-un univers simulat ar putea dura doar un minut în lumea reală. Aşadar, dacă presupunem că un singur minut în lumea reală ar putea dura până la 100 de ani în simulare, o viață în lumea reală ar putea fi asemănătoare cu 4,2 miliarde de ani sau peste 52 de milioane de vieți în simulare, presupunând o viață medie de 80 de ani. Asta înseamnă că o persoană ar putea deveni practic nemuritoare prin adunarea acestor vieți simulate de 1 minut de-a lungul întregii vieți umane, lăsând în urmă 52 de milioane de vieți înlănțuite.
Conform lui Vopson, modul în care este organizată informația în lume pare să încalce a doua lege a termodinamicii – ideea că totul în lume experimentează o creștere a entropiei, ceea ce înseamnă că nivelul de dezordine generală este mereu în creștere. Acest lucru este esențial pentru „săgeata timpului” care împinge evenimentele din universul nostru într-o singură direcție înainte. Dar Vopson crede că informația experimentează mai puțină entropie în timp, mai degrabă decât mai multă entropie. Acesta este o modalitate prin care am putea verifica dacă porțiunea de date a lumii noastre este simulată și organizată. Dacă încalcă legile fizice – postulează el – ar putea demonstra că trăim într-o simulare.
Dar, dacă ai putea realiza, cumva, că universul este o simulare, ce responsabilitate morală o avem față de semenii noștri simulați și faţă de animalele și plantele lumii noastre? Totuşi, e ciudat faptul că toate ideile despre simulare sunt susținute și amplificate de cei extrem de bogați, pentru a-i face pe oameni să simtă că nu sunt reali, că nu există sau că trebuie să pună la îndoială totul în jurul lor în fiecare zi. Astfel, oamenii îşi pierd încrederea în lume, dar şi în ei înşişi. Dacă poți convinge oamenii că ar putea trăi doar una dintre cele 54 de milioane de vieți sau că această viață este un experiment, le poți devaloriza experiențele trăite și drepturile omului.











