
„Fac parte dintr-o tagmă secretă, care a jurat să îndeplinească poruncile diavolului. Cei mai plăcuți gustului nostru sunt pruncii care nu au fost încă botezați, dar nu ne dăm înapoi să ne năpustim și asupra copiilor care au primit nume creștinesc. Sub gingașa priveghere a mamei, sugarul doarme în tihnă, dar, cu ajutorul Necuratului, noi știm cum să răzbim până la el și să-l ucidem cu vrăjile pe care i le facem. Părinții sunt proști, ei își închipuie că odorul lor a pierit din pricina unei boli. Dar după înmormântare, noi venim la groapă și îl smulgem pe micuț pământului, aruncându-l apoi într-un ceaun cu apă clocotită. Din carnea care se desprinde de pe oase facem o alifie cu însușiri fără seamăn: e destul să te ungi cu ea pe tot trupul, că deîndată te pomenești plutind în văzduh și poți ajunge într-o clipă unde dorești. Iar dacă înghiți câteva picături din fiertură, iadul îți dăruiește toate puterile lui și atunci ești vrednic să intri în temuta breaslă a vrăjitoarelor și vracilor”.
Rândurile de mai sus nu sunt rodul unei fantezii scriitoricești, ci depoziția autentică, consemnată într-un proces verbal, a deținutei Martha Dressier din Berna (Elveţia). Era anul de graţie 1436. Femeia a fost arestată la 16 februarie și supusă torturilor vreme de peste două luni. Mărturisirea din care provine citatul utilizat a fost făcută la data de 4 mai. Peste alte două săptămâni, Martha Dressier era arsă pe rug ca vrăjitoare, împreună cu alte cinci persoane – o femeie, două fetițe, un bărbat și un băiețandru de 14 ani -, acuzate că au săvârşit ceea ce le cerea diavolul.
Pretextul ales pentru a condamna la moarte pe cei șase oameni, printre care trei copii, nu era deloc întâmplător: la sfârșitul Evului Mediu, acuzațiile de vrăjitoria serveau foarte frecvent la lichidarea celor pe care seniorii și vârfurile clericale îi socoteau primejdioși, insolenți sau pur și simplu jenanți.
Procesele și execuțiile, mai totdeauna însoțite de ceea ce am numi astăzi o zgomotoasă publicitate, constituiau nu numai o metodă sistematică de represiune, ci aveau și scopul de a răspândi o teroare „preventivă” în sânul tuturor celor care pătimeau de pe urma abuzurilor comise de către nobili și înalţii prelați. De aceea, de multe ori judecătorii nici nu-și dădeau osteneala să „dovedească” delictele puse pe seama acuzaților, ci se mulțumeau să-i tortureze și să-i ucidă, dându-le astfel de știre celor eventual sensibili la germenele răzvrătirii să știe ce-i aștepta dacă vor vrea să-și facă dreptate.
De la un capăt la celălalt al Europei, zeci de mii – poate chiar sute de mii – de „demonolatri” și mai ales de „demonolatre” au murit pe rug, pe eșafod, în camera de tortură sau într-un fund de temniță. La Koln, numărul execuțiilor pentru „relații cu diavolul” se ridica, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, la 300 pe an. La Paris și Geneva, la Nurnberg și Toulouse, la Londra și Roma, la Madrid și Lisabona, în aceeași perioadă, se înregistrau între 200 și 500 de execuţii anual.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











