Extratereştrii avansaţi au intrat într-o stare de animaţie suspendată, până când Universul se va răci

6.120 vizualizari

Unde sunt extratereştrii? Asta s-a întrebat Enrico Fermi, după ce a constatat că Pământul nu a fost vizitat de extratereștri, în ciuda faptului că există miliarde de stele cu o mare probabilitate ca unele să aibă planete asemănătoare Pământului care ar putea dezvolta forme de viață capabile să călătorească în spațiu; şi, astfel, a luat naştere aşa-zisul „paradox Fermi”.

Poate că nu vedem civilizațiile extraterestre, deoarece toți dorm „rațional” în actuala epocă cosmologică, așteptând un viitor îndepărtat atunci când este mai favorabil să exploateze resursele Universului. Aceasta este ipoteza „estivă” propusă de Anders Sandberg, Stuart Armstrong și Milan Cirkovic de la Universitatea din Oxford, în noul lor document publicat în Jurnalul Societății Interplanetare Britanice.

Estivația este un comportament de adaptare caracteristic animalelor din zonele tropicale secetoase. Este o stare de amorțeală numită somn estival (somn de vară) ca urmare a lipsei de hrană în perioada secetoasă a anului. Estivația se întâlnește la unele specii de amfibieni și reptile, cum ar fi crocodilii, care se ascund sub pietre sau rămân îngropați în mâl timp de 2-5 luni. Dar extratereştrii? În timp ce o stare de hibernare sau de animație suspendată i-ar ajuta în mod evident să supraviețuiască zborurilor spațiale lungi, de ce ar avea nevoie extratereştrii să intre în estivaţie?

În blogul personal, Anders Sandberg explică faptul că este vorba despre energie. Cu cât o specie trebuie să proceseze mai multe informații pentru a realiza lucruri măreţe, cum ar fi construirea de nave spațiale și explorarea galaxiilor, cu atât mai multă energie este consumată. Energia produce căldură, iar prea multă energie determină lucruri (pentru aparate şi fiinţe vii), ca supraîncălzire, descompunere, funcționare defectuoasă sau moarte. Ca și computerele, ar fi nevoie de coolere, pentru a dura mai mult și mai eficient.

Călătorii spaţiali au de-a face nu doar cu căldura planetară sau a navelor spaţiale. Potrivit lui Sandberg, radiația cosmică de fond din Univers face ca totul să fie mai fierbinte cu 3 Kelvin, suficient de cald pentru a provoca probleme. Din fericire, radiația cosmică de fundal se reduce în timp ce Universul se extinde. Deci, o civilizație extraterestră avansată trebuie să aștepte până când lucrurile se răcesc. Iar, cel mai bun mod pentru fiinţele vii de a face faţă căldurii, ca reptilele, este acela de intrare în estivaţie. Atâta timp cât se lasă nişte niveluri joase de energie, pentru ca datele stocate și echipamentul să rămână în formă, lucrurile ar trebui să fie OK pentru câteva milioane de ani.

Poate rezolva această ipoteză paradoxul Fermi?

Dacă ipoteza este corectă, ar putea exista civilizații vechi și puternice care sunt greu de observat, nu pentru că se ascund în mod deliberat, ci pentru că sunt inactive pentru moment.

Sandberg consideră că nu este un răspuns, ci o nouă posibilitate de investigare. Acest lucru ar putea fi dificil, deoarece o civilizație aflată în estivaţie nu generează nicio energie, deci este aproape invizibilă. O opțiune pe care Sandberg o propune este aceea de trimitere de sonde spaţiale von Neumann auto-reproducătoare (vedeţi articolul meu din 2013 – Sondele extraterestre Von Neumann ar putea explora întreaga noastră galaxie! Aceşti “roboţi auto-reproducători” se află deja în sistemul nostru solar?). Extratereştrii aflați în estivaţie ar trebui să creeze un fel de protecție, iar o sondă spaţială care ar trece peste protecţie, ar genera probabil energie vizibilă, deoarece a fost distrusă.