Enigma corabiei lui Polyon, cea mai veche navă din lume

3.538 vizualizari

corabia lui PolyonEra odată un navigator pe nume Polyon, care avea o corabie…

Corabia lui Polyon din Samos nu era mare şi nici prea nouă, dar destul de încăpătoare. Polyon o moştenise de la tatăl său şi acesta, la rândul lui, o cumpărase de la un bătrân navigator. Dar lemnul de pin de Alep, din care era construită, bine dat cu catran, sfida cel aproape un secol care se scursese de când  nava începuse să plutească pe Mediterana.

Polyon era bucuros. Plecase de acasă cu o încărcătură de ulei din cel mai fin, în insula Kios, unde a reuşit să schimbe marfa, pe pietre de moară, rămânând din această afacere cu un câştig bunicel. Apoi, profitând de un vânt bun şi de o mare ospitalieră, s-a repezit la Rhodos, dând pietrele de moară pe 300 de amfore cu vin roşu şi dulce şi 200 de ulcioare cu migdale, delicatese foarte căutate la Kyrenia, în Cipru.

…ce fu atacată de nişte piraţi

Călătoria spre această insulă îndepărtată a decurs cu bine, o undă de vânt, prinsă în vela mare, dreptunghiulară, împingând corabia peste valurile moi. „Pământ!” a strigat unul din cei trei marinari zărind insula în depărtare. Polyon se bătu uşurel cu mâna peste punga cu monezi, gândind la câştigul frumuşel pe care-l aştepta. Acum soarele abia răsărise, dar – la amiază – spera să lege cârma la cheiul cetăţii Kyrenia. Bucuroşi navigatorii au început să cânte, pregătindu-se de acostare. Dar s-au oprit cu toţii, deodată. Ca din senin, foarte aproape de ei, s-a ivit o navă rapidă. Venea repede in întâmpinarea micuţei corăbii greceşti cu intenţii prea vizibile pentru Polyon, care şi-a dat seama că urmau să înfrunte o navă de piraţi.

Polyon ştia multe despre hoţii mărilor, deoarece Policrate, tiranul Samosului, el însuşi fusese pirat. Dar vremurile se schimbaseră de atunci, căci Alexandru Machedon instaurase liniştea pe mări. Ultimul pirat, Anstonicos din Chios, fusese judecat de însuşi marele rege. Aristonicos avea atât faima de om crud, dar şi cea de înţelept. Când Alexandru l-a întrebat pentru ce jefuia, siluia şi ucidea, aceasta i-a răspuns că se comportă în mic la fel ca regele, numai că el, neavând la dispoziţie o armată, era numit  nu domn, ci pirat.

Polyon hotărî să se lupte cu piraţii

Gândind la toate acestea, Polyon hotărî să se opună piraţilor, cu arma în mână, decât să ajungă rob, deşi numărul acestora era de câteva ori mai mare decât al echipajului corăbiei sale. Lupta a fost inegală şi s-a sfârşit rapid cu jaful făptuit de nelegiuiţi. Tot ce era de furat pe mica navă de comerţ a fost luat: bani, cupe de aur, câteva amfore cu vin şi bineînţeles marinarii care urmau să fie vânduţi la târgul de sclavi. Apoi corabia a fost scufundată, piraţii urmărind a li se pierde urma.

O descoperire senzaţională veche de 22 de secole

Dramatica întâmplare petrecută în largul insulei Cipru ar fi rămas necunoscută pentru totdeauna dacă, după 22 de secole, scafandrul Andreas Cariolou nu era trimis să cerceteze fundul mării, în zona portului de astăzi al localităţii Kyrenia. El a descoperit în fundul mării o străveche amforă de vin.

Aventura scafandrului din Kyrenia a stîrnit vii comentarii în Cipru, dar şi interesul specialiştilor Universităţii din Pennsylvania (S.U.A.), care – cu acordul autorităţilor cipriote – au declanşat una dintre cele mai temerare expediţii arheologice submarine, la care s-au angajat peste o sută de arheologi, studenţi şi scafandri amatori. Aceasta se petrecea în anul 1968. De atunci, vară de vară, colectivul de cercetători a studiat cu răbdare fundul mării, până la o adâncime de 50 de metri, scoţând mereu din nisip ba o amforă, ba alta, toate pline cu vin, perfect conservat, considerat până şi de către cei mai rafinaţi degustători, drept excepţional calitativ.

În cele din urmă, explorând cu minuţiozitate locurile, cercetătorii au dat peste corabia nefericitului Polyon, care zăcea sub un strat de sedimente. Descoperirea unei corăbii antice era un eveniment ştiinţific deosebit, astfel încât echipa şi-a concentrat toate eforturile pentru a o aduce la suprafaţă în cea mai bună stare. Mai întâi au fost făcute fotografii, apoi a început degajarea navei, operaţie întreprinsă cu migală şi atenţie, spre a nu se deteriora nimic. Când corpul corăbiei a fost integral dezgropat din nisip, arheologii au adus la suprafaţă încărcătura acesteia: amfore cu vin, vase cu migdale şi câteva pietre de moară. Dar nava nu putea fi trasă sus, ca o cutie, existând pericolul de a fi sfărâmată.

Astfel încât s-a hotărât ca ea să fie desfăcută în bucăţi acolo, pe fundul mării, şi refăcută pe uscat. O vară întreagă a fost necesară pentru această delicată muncă. Apoi, timp de mai multe luni, lemnul a fost curăţat perfect de depuneri. Alte zece luni, piesele componente au fost ţinute într-o baie de ceară sintetică. Când toate aceste operaţii au fost gata s-a trecut la reasamblarea corăbiei, care acum se găseşte expusă într-o galerie a fortăreţei de la Kyrenia.

Enigmele privind corăbia lui Polyon

Dar asupra navei continuau să plutească o serie de enigme. Cercetătorii se întrebau de când se aflase ea sub apă, de unde venea, în ce condiţii se scufundase, ce naţionalitate aveau navigatorii? Apoi, cum a fost posibilă conservarea băuturilor şi migdalelor, perfect comestibile după atâta vreme? Răspunsurile la aceste întrebări au fost date de curând de către însăşi conţinutul navei antice.

Cel mai vechi jurnal de bord din lume

Continuând cercetarea obiectelor găsite la bord, un arheolog s-a ocupat de o lădiţă, al cărui capac încerca de mult să-l deblocheze, fără a-i strica încuietoarea şi forma. În fine, strădania i-a reuşit. Când a privit în interiorul cutiei, mare i-a fost mirarea descoperind mai multe plăcuţe de lemn, pe care se aflau o serie de însemnări făcute cu un vârf ascuţit. Ulterior, cercetătorul şi-a dat seama că se afla în faţa celui mai vechi jurnal de bord cunoscut în istoria navigaţiei. Pe plăcuţele de lemn, Polyon din Samos notase cu grijă cum se desfăşurase cea din urmă călătorie a corăbiei sale. Ultimele cuvinte consemnau bucuria marinarilor când au zărit coastele Ciprului. Dar ce s-a întâmplat după aceasta, rămânea un mister. Explicaţia naufragiului a găsit-o un alt cercetător. El a descoperit înfipte în catargul corăbiei mai multe vârfuri metalice de săgeţi. Cum în navă a mai fost găsită o lance cu vârful îndoit, acum devenea clar că la bord avusese loc o luptă. Coroborată cu faptul că toate obiectele de aur, precum şi punga lui Polyon, menţionate în „jurnalul de bord” dispăruseră, ca de altfel şi întregul echipaj (deoarece arheologii submarini nu au aflat niciun schelet uman în zonă), devenea limpede că nava fusese atacată de piraţi. Deoarece fundul corăbiei era vizibil spart cu un corp contondent, se elimina un naufragiu datorat furtunei, întărind ideia unei scufundări forţate, deci a atacului pirateresc.

Corabia lui Polyon este singura navă de pe vremea lui Alexandru cel Mare găsită până acum. Ea permite studierea tehnicilor de navigaţie şi a obiceiurilor acelor vremi îndepărtate, precum şi a procedeelor de conservare a alimentelor practicate cu atâta succes de antici, care au rămas necunoscute până astăzi.