Marea Neagră se leagă de restul oceanelor și mărilor globului terestru prin bazinul Mării Mediterane, dar este legată numai formal de aceasta. Pragul Bosforului, care face trecere din Mediterană spre Marea Neagră, nu permite un schimb intens între apele celor două mări, astfel că legătura lor este superficială. Faptul nu trebuie să mire, Marea Neagră fiind un rest al vechii Mări Sarmatice, care a existat cu zeci de milioane de ani în urma pe aceste meleaguri. Înconjurată de uscat, Marea Neagră are caracteristici continentale, fiind puternic influențată de climatul uscatului înconjurător, lucru care îi imprimă, în largă măsură, anumite particularități.
Caz unic în lume este existența în Marea Neagră a două straturi de apă: unul mai sărat și deci mai greu, așezat la fund, iar altul mai puțin sărat și deci mai ușor, deasupra. Acesta din urmă, constituie o peliculă subțire de numai 180 metri. Fenomenul se explică prin pătrunderea unui curent de apă sărată venit din Mediterana, care se depune la fundul mării – la suprafață suprapunându-se apele dulci aduse de fluvii și râuri, fără să se amestece cu apele de la fund.
Adâncimea maximă a Mării Negre este de 2246 metri, în apropierea coastelor Anatoliei. Marea Neagră nu are însă peste tot asemenea adâncimi, în părțile ei de apus și miazănoapte se întinde o vastă zonă de seif, adică o regiune unde adâncimea oscilează între 20 și 200 metri. Zona este, de fapt, o fostă câmpie înecată în prezent de mare. Pe fundul seifului, când marea nu este agitată, se văd urmele vechii văi a Dunării întinzându-se departe spre răsărit de Constanța.
Temperatura apei marine urcă la aproape 25° (cu 5° mai puțin decât temperatura mărilor tropicale); iarna, temperatura apei poate coborî la 0°, iar câteodată apele litoralului îngheață pe o adâncime de câțiva kilometri spre larg. Salinitatea apelor Mării Negre constituie de asemenea un fapt ieșit din comun, fiind inversă față de celelalte mări. Apa mai sărată se află la fund și tocmai din această cauză nu poate exista un proces de aerisire și nu se păstrează oxigenul, astfel că apele stratului de fund sunt încărcate cu gaze toxice. De aceea numai stratul superior, subțire de 180 m, constituie mediu de viață. Aceasta înseamnă că 85% din volumul mării este un mediu abiotic, fără viață. Bineînțeles, pelicula stratului superior nu poate adăposti decât forme de viață cantitativ sărace. De pildă, flora e reprezentată prin algele verzi, roșii și albastre, care nu coboară mai jos de 75-80 metri, iar fauna este relativ săracă. Și totuși, prin exemplarele ei, Marea Neagră reușește să se așeze din nou pe un loc aparte în categoria mărilor.
Există aici exemplare de faună relicte, rare în alte părți ale lumii; în această categorie intră sturionii cartilaginoși, apăruți în perioadele cele mai îndepărtate ale istoriei Pământului, cu largă râspândire în trecut. Uriașul sturionilor (Huso-huso), este morunul care are 5-8 metri și până la 1600 kg greutate. Morunul poate depune până la 4 milioane de icre. Locuitori adevărați ai mării, sturionii vizitează râurile temporar, pentru reproducere. Nisetrul de pildă înaintează pe Valea Dunării până în regiunea Porților de Fier.
După deschiderea Bosforului, în Marea Neagră au pătruns forme faunistice mediteraneene. Cele mai interesante fac parte din ordinul pinipedelor. Acestea sunt focile de Marea Neagră, carnivore maritime înrudite îndeaproape cu carnivorele terestre, care constituie restul unei specii în dispariție. Exemplarele ce apăreau pe litoralul nostru (din sud până la gurile Dunării) proveneau din colonia de la Capul Caliacra, în Bulgaria. În anii 1980, această colonie a dispărut, ca urmare a perturbărilor şi a poluării; se pare că unele exemplare de focă-monah s-ar mai întâlni pe coasta turcească a Mării Negre. Specia este răspândită şi în Marea Mediterană şi pe coastele atlantice ale Africii de nord-vest.
Focă de Marea Neagră. Imagine: Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa”
Ca o curiozitate, amintim că în Marea Neagră s-a prins o singura dată o broască țestoasă, care este expusă la Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa”. Tot ca o curiozitate amintim că din Oceanul Atlantic pătrunde și enigmatica anghilă, cu corpul cilindric, alungit în formă de șarpe.
Marea Neagră se leagă de restul oceanelor și mărilor globului terestru prin bazinul Mării Mediterane, dar este legată numai formal de aceasta. Pragul Bosforului, care face trecere din Mediterană spre Marea Neagră, nu permite un schimb intens între apele celor două mări, astfel că legătura lor este superficială. Faptul nu trebuie să mire, Marea Neagră fiind un rest al vechii Mări Sarmatice, care a existat cu zeci de milioane de ani în urma pe aceste meleaguri. Înconjurată de uscat, Marea Neagră are caracteristici continentale, fiind puternic influențată de climatul uscatului înconjurător, lucru care îi imprimă, în largă măsură, anumite particularități.
