Elisabeta I, regina virgină cu zeci de pretendenţi, dar cu un singur soţ: Anglia

Regina ce nu suporta angajamentele

Cu mult timp în urmă, într-un regat îndepărtat, trăia o regină care nu se putea hotărî ce bărbat să ia de soţ: regele Spaniei, un duce din Franţa sau un bărbat dintr-o familie de nobili? De fapt, vreme de mai multe decenii, regina Elisabeta i-a ţinut pe membrii Curţii în suspans, iar aceştia renunţaseră la orice planuri de căsătorie. „Regina Virgină” avea să moară fără un moştenitor, ameninţând să-şi arunce regatul într-un război civil.

Dar, la vârsta de 46 de ani, speranţa şi-a făcut apariţia sub forma Ducelui de Alencon, în vârstă de 22 de ani, fratele mai tânăr al regelui Franţei. Un ambasador a venit pentru a negocia uniunea în numele ducelui, pe care regina îl numea „iubitul meu broscoi” în bileţelele de amor. Elisabeta dorea o relaţie serioasă de data aceasta. Era ultima ei şansă de a-şi continua dinastia. A păşit ţanţoşă, a flirtat, l-a numit pe ambasador „maimuţa” ei, cu afecţiune, e drept, în timp ce toţi sfătuitorii se foiau în scaune, jenaţi. Vrăjit de farmecul ei, ambasadorul a raportat că „arătoasa” regină era irezistibilă. Când ducele a traversat canalul pentru a-şi formula cererea oficială, pretendenţii au ajuns în culmea neliniştii. „Iubiţii” numai că nu au căzut unul în braţele celuilalt. Dar… în cele din urmă, Elisabeta nu a reuşit să semneze contractul. Regina avea, ei bine, fobie de angajamente.

Cine a fost regina Elisabeta?

Elisabeta I (născută în 1533) a fost fiica Anei Boleyn şi a Regelui Henric al VlII-lea, unul dintre cele mai infame cupluri din istorie. După ce Ana a născut-o pe Elisabeta, Regele, dezamăgit că nu avea băiat, a pus să-i fie tăiat capul, acuzând-o de adulter. Lucrurile nu au mers prea bine pentru prinţesa Elisabeta, mai ales după moartea regelui Henric. A fost închisă în Turnul Londrei de către Regina Mary I, sora ei vitregă, care o considera o ameninţare la tron – Mary nu şi-a dobândit porecla „Bloody Mary” („Mary sângeroasa”) degeaba.

Bărbaţii roiau în jurul patului Elisabetei…

Conform descrierilor, Elisabeta cea cu părul roşu era o copie fidelă a tatălui său, mai degrabă „plăcută” decât frumoasă. La vârsta de zece ani, îl amuza pe Henric „cu o conversaţie profundă şi spirituală”, de parcă ar fi avut 25 de ani. Farmecul ei precoce încânta pe toată lumea. Bărbaţii erau uimiţi de ascuţimea minţii ei, descrisă ca fiind „fără slăbiciuni femeieşti” de către tutorele ei. Întotdeauna îmbrăcată splendid, combina măreţia cu firescul, intimitatea cu distanţa şi gravitatea cu inteligenţa -cel mai puternic şi intangibil paradox. „Îl fixa pe unul, îl asculta pe altul, se gândea la un al treilea şi îi vorbea unui al patrulea; spiritul ei părea să existe pretutindeni…” Cu sfătuitorii ei forma o relaţie „cvasierotică”, câştigându-le foarte uşor loialitatea. Din momentul în care Elisabeth a fost încoronată la vârsta de 25 de ani, ei au devenit obsedaţi, întrebându-se pe cine va accepta în patul ei.

Filip al II-lea al Spaniei, Thomas Seymour, arhiducele Ferdinand de Austria şi fratele său, Charles, prinţul Eric al Suediei şi Sir William Pickering au venit s-o peţească şi cu toţii s-au simţit frustraţi. Zeiţa a stabilit termenii în primul an de domnie. „Mi-am unit deja destinul cu un Soţ, anume Regatul Angliei”, a spus ea în Parlament. Dar nimeni nu a crezut că vorbeşte serios.

Fluturându-şi statutul matrimonial, a asmuţit Franţa contra Spaniei, cele două superputeri ale acelor vremuri. Elisabeta i-a dat de înţeles regelui Franţei, Henri al II-lea, că avea să pună capăt discuţiilor despre căsătorie cu regele Filip al Spaniei, dacă el îi făcea o mică favoare şi îi returna oraşul Calais. L-a lăsat pe Filip să aştepte la infinit, pentru a păstra Spania de partea ei. La sfârşit, Elisabeta obţinea ceea ce voia, ca de obicei, iar pretendenţii erau ţinuţi deoparte. Acest lucru se întâmpla înainte ca veştile să se poată transmite cu viteza sunetului.

A fost virgină sau nu regina?

„Virgină sau nu?” se întreba toată lumea. Puţini refuzau să creadă că ea nu nutreşte o pasiune puternică pentru Robert Dudley, Contele de Leichester – prietenul căruia îi împărtăşea speranţele şi temerile, în copilăria ei terorizată. Atunci când el a insistat prea mult asupra căsătoriei, ea a dat faimoasa replică: „Aici nu va fi decât o stăpână şi nici un stăpân”. Dudley s-a căsătorit de două ori, dar a rămas tot timpul ataşat de Elisabeth. „Parcă ai fi căţeluşul meu”, a spus ea, nu tocmai flatant. „Atunci când oamenii te văd, ştiu că mă aflu prin apropiere”. Refuzându-le ceea ce îşi doreau, dar îndemnându-i să continue, Elisabeta îi motiva să revină – exact ceea ce îşi dorea ea.

O regină curajoasă şi hotărâtă

Cea mai uluitoare decizie a Elisabetei a fost decapitarea verişoarei sale, Mary, Regina Scoţienilor, frumoasa neghioabă care i-a plănuit detronarea. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai remarcabili monarhi din istoria Angliei. Atunci când acţiona, o făcea cu multă hotărâre. Soldaţii englezi au reuşit să înfrângă Armada spaniolă. Încurajarea unor artişti precum Shakespeare a dus Anglia într-o epocă de aur din punct de vedere cultural. Şi-a condus ţara pe drumul spre uriaşul imperiu ce avea să devină. A murit la vârsta de 70 de ani, ca regină, exact aşa cum prevăzuse – virgină şi fără angajamente. Vărul ei, James, fiul lui Mary, i-a urmat la tron.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.