Elisabeta Bathory, contesa-vampir care a ucis 250.000 de fecioare? Totul e doar o minciună…

474 vizualizari

Cunoscută şi sub numele de contesa Elisabeta Nadasdy (1560-1614) sau, mai recent, drept contesa Dracula, Bathory a fost doamna despre care se credea că se îmbăia noaptea în sînge de fecioare pentru a-şi păstra frumuseţea extraordinară. Între 1600 şi 1610, se presupune că harpia maghiară şi slujitorii ei ar fi ucis peste 600 de fecioare din satele din jurul castelului ei – ceea ce, având în vedere nivelul populaţiei rurale din Ungaria acelor vremuri, pare să fie cam exagerat.

În afară de mărturiile rămase despre procesul ei şi acuzaţiile aduse, principalele suspiciuni legate de această legendă sunt determinate de condiţiile sociale ale epocii şi de elemente esenţiale de biologie umană. Cum media speranţei de viaţă la începutul anilor 1600 era înjur de 35-40 de ani, aceasta înseamnă că oamenii se căsătoreau foarte devreme şi, dacă mai apucau vreo criză a vârstei mijlocii, probabil că se bucurau de această fantezie pe la sfârşitul adolescenţei. Chiar şi în comparaţie cu luminatul secol al XlX-lea din Marea Britanie, vârsta nubilă pentru fete era de doisprezece ani (Băthory însăşi era logodită cu Nadasdy pe la unsprezece ani), logodna fiind permisă la frageda vârsta de opt ani. Prin urmare, pe acele meleaguri, fecioare adulte, dezvoltate erau foarte puţine în vremea contesei Bathory.

Un adult pe deplin dezvoltat ar produce, cred, cam 4,5 litri din lichidul ei neobişnuit pentru baie, iar o persoană de doisprezece ani, probabil jumătate. O baie decentă ar necesita, să zicem, înjur de 135 de litri, ceea ce ar însemna cam şaizeci de fete de doisprezece ani la 2,25 litri fiecare. Apare apoi, evident, problema coagulării; drenarea unui număr atât de mare de victime în baia respectivă ar fi necesitat o acţiune în mare viteză şi concentrată pentru a evita ca sângele de la prima victimă să se fi coagulat când se adăuga ultima cantitate; dacă mai punem şi numărul de asistenţi necesar pentru a stăpâni şi „procesa” fetele respective în acea cameră de baie, probabil foarte mare, problemele scapă de sub control. Mai mult, cele 600 de presupuse victime i-ar fi ajuns, probabil, doar pentru zece băi; pentru a se îmbăia noaptea vreme de zece ani, ar fi trebuit să găsească în regiune în jur de 250.000 de fecioare!

Ridicola poveste se încheie cu evadarea unei fete care dă alarma – ca şi cum nimeni nu observase dispariţia celorlalte 249.999 -, ceea ce a dus la judecarea şi prăbuşirea contesei Bathory; dar, deoarece avea sânge nobil, nu a putut fi executată, aşa încât a fost zidită într-o încăpere a castelului ei sângeros şi lăsată să moară de foame.

Percepţia populară şi deosebit de înfricoşătoare a ideii de distracţie a contesei Bathory se va contura abia după un secol, când un iezuit ţăcănit pe nume Lăszlo Turoczi a scris O scurtă descriere a Ungariei şi a regilor ei (1729). Decis să confere volumului o doză de senzaţional, Turoczi imaginează baia feciorelnică punând câte ceva şi de la el şi, unde era nevoie de dovezi, apela la vechea zicală potrivit căreia o minciună bună va face jumătate din înconjurul lumii înainte ca adevărul să-şi tragă cizmele…