Dumnezeu a creat femeia…iar diavolul a creat-o pe Brigitte Bardot

La 28 septembrie 2009 Brigitte Bardot a împlinit 75 de ani. Cu ocazia Anului Nou din 1968, Brigitte Bardot ura francezilor, prin intermediul televiziunii, un an fericit, plin de bucurii şi succese. Cu această ocazie celebra Bardot era îmbrăcată doar în faldurile steagului naţional al Franţei. Această imagine a devenit simbolul franţei, Brigitte Bardot simbolizând Franţa aşa cum o simbolizau generalul Charles de Gaulle sau Uzinele Renault. Cel puţin  Franţa anilor ’60.

Apoi, în anul 1973, după turnarea celui de-al patruzeci şi şaselea film al său, Bardot s-a retras de pe platourile de filmare. Ziarele au apărut atunci cu titluri de-o şchioapă: „Brigitte Garbo”, „Primul adio…” etc. Brigitte Bardot s-a ţinut însă de cuvânt, după acest an ea nu a mai apărut niciodată în faţa camerei de luat vederi…

Actriţa fuge de acasă de la vârsta de 7 ani

Să vedem câteva date biografice din această regină a cinematografiei franceze. Data naşterii: 28 septembrie 1934. A văzut lumina soarelui într-o familie de mici burghezi din Saint-Germain-des-Prâs. Copilăria şi-a petrecut-o în chip de fetiţă „închisă şi timidă”, crescând sub influenţa tatălui care, ca poet, „a traversat lumea cu o floare în mână.” La şapte ani a simţit prima dată dorinţa de a fugi de acasă: „Mă simţeam străină în casa părinţilor… Poate de aceea am avut apoi mai multe case, pe care le-am aranjat după gustul meu, ca să mă pot simţi cu adevărat acasă la mine.” După propria-i mărturisire, căsuţele acestea i-au fost nişte adevărate cuiburi. Mai ales cea din Saint-Tropez botezată „La Madrague” după numele unei aşezări de pescari din apropiere.

Brigitte Bardot s-a căsătorit la doar 18 ani

Prima ei mare pasiune a fost dansul, iar diploma de absolventă a Conservatorului dovedeşte din plin că avea şi talent în acest sens. La 14 ani făcea primele fotografii ca model foto, dar s-a plictisit repede de această ocupaţie părăsind-o. Apoi l-a întilnit pe Roger Vadim, regizorul care a văzut-o „aşa cum era”. El a fost primul care i-a…citit posibilităţile, căci în anul 1952 cei doi se căsătoresc, pe când Brigitte avea numai 18 ani. În această perioadă obţine primele aplauze ale vieţii ei pentru interpretarea unui rol episodic dintr-o piesă „Invitaţie la castel”.

Filmul cu care a dat lovitura: „Şi Dumnezeu a creat femeia”

Zvăpăiată cum era, Bardot nu s-a împăcat cu omul rece care era Vadim. „Eu eram încă o fetişcană, purtam ciorapi albi şi guler alb studenţesc, cu butonieră”. Patru ani mai târziu însă, în 1956, Roger Vadim a dezbrăcat-o de ciorapii ei albi şi de toate celelalte care o făceau… fetişcană, şi a făcut din ea senzaţia numărul unu a ecranului mondial. Cu alte cuvinte, a realizat filmul „Şi Dumnezeu a creat femeia”, în calitate de regizor şi co-scenarist. Filmul ca atare nu s-a bucurat de succesul scontat. Brigitte a repurtat însă un adevărat triumf. Chiar dacă presa a criticat-o pentru feminitatea ei agresivă, pentru silueta ei imposibil de suportat, pentru lipsa de sensibilitate…

Diavolul a creat-o pe Brigitte Bradot

Acesta a fost sloganul cu care presa si televiziunea americană a primit-o pe Bardot la traversarea Oceanului. Pentru americani era foarte greu s-o aşeze într-o anume categorie de femei. Şi pentru ca n-au avut cum să-i spună foarte pe scurt, au spus că ea reprezintă Femeia (cu F), egocentrismul, frumuseţea, neliniştea, dansul, soarele şi  marea…

Apariţiile ei pe marele ecran – cam sumar îmbrăcată, ce-i drept, ca să nu spunem… dezbrăcată – a trezit mânia unora. Vaticanul a excomunicat-o din rândurile Bisericii Catolice, iar la Expoziţia mondială de la Bruxelles, din anul 1958, la pavilionul Vaticanului, Brigitte Bradot a fost decretată ca simbol al Răului (cu  R).

Fetele din lumea întreagă o imită pe Brigitte!

Tinerele fete o copiază însă întru-totul. Era doar epoca în care moda nu se mai făcea la casele de modă, iar coafurile nu se mai aduceau din pieptene şi foarfece prin saloane luxoase şi costisitoare. Coafura se aranja acum în plină stradă. Toate voiau să se îmbrace ca ea, să se pieptene ca ea…Să fie ea! Băieţii îşi modificau în buletine data naşterii pentru a putea pătrunde în sălile de cinema pentru a-i admira perfecţiunea fizică…

Brigitte divorţează de glaciarul Vadim

În tot acest timp, Brigitte Bardot a încercat să mai şi trăiască din când în când. Dar ca şi în filmele în care juca, ea nu recunoştea nicio convenţie. Cum s-a mai spus mai devreme, fetişcana Brigitte nu se împăca cu omul rece care era Roger Vadim… Gurile rele zic că l-a părăsit pentru că acum era gata lansată. Fapt este că se desparte de Roger Vadim pentru a se căsători cu actorul Jaques Charrier, partenerul ei din „Adevărul”.

„Nu puteam fi mamă, atât timp cât eu însumi aveam nevoie de mamă”

Din această căsnicie a venit pe lume singurul copil al lui Brigitte, Nicolas. Dar rolul de mamă n-a prins-o niciodată. „Nu l-am ştiut educa pe Nicolas – spunea ea – nu puteam avea grijă de un copil atâta vreme cât eu însămi aveam tot timpul nevoie de o mamă…”

Brigitte este convinsă că această a doua căsnicie a eşuat din pricina ziariştilor: „Nici nu vă puteţi imagina cum a fost. Şi nu puteam face nimic. Ei au exagerat totul, au mărit totul pînă la dimensiuni incredibile.”

Brigitte se mărită a treia oară cu un playboy

A încercat şi o a treia căsătorie, de data asta cu Gunther Sachs, un playboy german. A impresionat-o teribil faptul că acesta trecea cu elicopterul personal pe deasupra casei ei de unde îi lansa buchete enorme cu trandafiri… Se-nţelege că l-a părăsit şi pe acesta. Şi nici că a mai încercat-o pe cea de a patra…

Brigitte, mare iubitoare de patrupede

Iubeşte cu precădere patrupedele, dar şi celelalte animale. De pildă, ea şi-a făcut un crez de viaţă din a apăra de la pieire focile. Şi trebuie să recunoaştem că în această privinţă ea ore merite incontestabile. Datorită luptei ei neobosite, de lungă durată, ea a reuşit să impună guvernelor ţărilor membre ale Comunităţii Europene să semneze documente prin care să se interzică importul în ţările acestei comunităţi al pieilor puilor de focă.

Obsedată de ideea morţii

Bardot recunoaşte că este obsedată zi de zi de ideea morţii. „Este pedeapsa noastră. Ne-o merităm. Sunt dominată de ea. Ne străduim toată viaţa să avem grijă de trupul nostru apoi, într-o bună zi, el se prăbuşeşte…”

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.